Ce face ca pacea în Gaza să fie imposibilă acum

784

Timp de 72 de ore, în Fâșia Gaza, nu va mai trage nimeni. Cel puţin așa au convenit Israelul și Hamasul, de data aceasta, „fără condiţii”. Armistiţiul nu aduce însă pacea, care este o misiune imposibilă în regiune, așa cum este și câștigarea luptei.

Ajunge să auzi apelurile Naţiunilor Unite la „pauze umanitare” ca să-ţi faci o idee despre cât de disperată trebuie să fie situaţia în Gaza, dacă ceva ridicol precum, „oprim puţin războiul, cât să ne tragem sufletul, și apoi îl reluăm” funcţionează. Și totuși, de astăzi, până luni, cele două părţi combatante și-au luat angajamentul că vor înceta necondiţionat focul timp de 72 de ore.

De la ce a pornit totul

Fâșia Gaza este motivul și teatrul luptelor armate dintre israelieni și palestinieni timp de ani de zile. După ce Israelul a ocupat Gaza în timpul războiului din 1967, armatele s-au retras în 2005, când Israelul a declarat sfârșitul ocupaţiei, deși a continuat să controleze graniţele terestre, maritime și spaţiul aviatic al regiunii.

Restricţii dure în privinţa mobilităţii de bunuri și persoane au fost aplicate locuitorilor din Gaza, măsuri despre care Israelul a spus că sunt vitale pentru securitate, relatează BBC. Palestinienii rămași în regiune s-au confruntat cu o înrăutăţire a situaţiei lor economice și, pe acest fond, mișcarea palestiniană islamistă Hamas a căpătat popularitate, ca voce care se opunea restricţiilor israeliene.

Scopul declarat al Hamasului este distrugerea Israelului, însă acţiunile recente, spun reprezentanţii mișcării, au fost motivate de ocupaţia israeliană din Cisiordania și estul Ierusalimului, fiind totodată reacţii de autoapărare la atacurile aeriene conduse de israelieni.

Ce a inflamat acum tensiunile

Ultima escaladare a conflictului a avut loc după ce Israelul a acuzat membrii Hamas de răpirea și uciderea a trei adolescenţi israelieni în luna iunie. Deși organizaţia și-a negat implicarea, conflictul s-a inflamat după uciderea, în răzbunare, a unui adolescent palestinian în Ierusalim, la începutul lunii iulie. Pe 7 iulie, Hamas și-a asumat primele atacuri aeriene după 20 de luni de armistiţiu, în răspuns la o serie de atacuri aeriene conduse de israelieni.

Conflictul a intrat deja în cea de-a 25-a zi de devastare, războiul lăsând în urmă mii de morţi și răniţi. De partea Palestinei, peste 1.450 de oameni și-au pierdut viaţa și 6.200 au fost răniţi. Cei mai mulţi dintre aceștia sunt civili. De partea Israelului, au murit 61 de soldaţi și 2 civili.

Potrivit unor statistici OCHA (United Nations Office for Coordination of Humanitarian Affairs), în Fâșia Gaza trăiesc în acest moment 1,7 milioane de oameni, într-o densitate de 4.505 persoane pe metru pătrat. Nu mai puţin de 225.178 dintre aceștia trăiesc în clădiri publice sau clădiri ale ONU. Doar 200.000 sunt adăpostiţi împreună cu familiile lor. Și aproape 300.000 sunt copii.

Pacea imposibilă

După toate aparenţele, pacea este o misiune aproape imposibilă în Gaza și mai mulţi factori contribuie la această situaţie.

Analistul Alexandru Drăgoi nota într-un editorial semnat pe geopolitics.ro că „nici Hamas şi nici Israelul nu se află în poziţia de a se distruge total prin mijloace convenţionale”. În aceste condiţii, instabilitatea în regiune nu va face decât să crească. Cu toate acestea, apelul la distrugeri militare este, pentru părţile implicate, un instrument viabil acum, când contextul diplomatic este unul nefericit pentru ambele părţi.

În 2012, Egiptul a reușit să medieze un acord de armistiţiu, însă în 2014 situaţia geopolitică s-a schimbat. Egiptul, momentan singurul mediator între cele două părţi, nu beneficiază de încrederea membrilor Hamas. De altfel, Egiptul nu și-a arătat în niciun fel sprijinul pentru grupare, pe care o vede o ameninţare islamistă. (Iar Egiptul tocmai ce s-a „descotorosit” de un președinte islamist.)

Statele Unite, aliatul de bază al Israelului, au catalogat gruparea drept teroristă și nu menţine legături cu aceasta. Siria, un fost aliat al mișcării, are suficiente tulburări interne la momentul actual, cât să nu se poată implica. Turcia și Qatar, singurii aliaţi ai grupării Hamas nu prezintă credibilitate în faţa Israelului. Așadar, sfârșitul conflictului nu pare să poată veni pe o cale diplomatică. Aceasta deși Statelor Unite probabil le-ar prinde bine să se implice în aplanarea conflictului, pentru a căștiga puncte de legitimitate în lumea islamică.

Este probabil ca, la fel ca în 2008, armistiţiul să vină după ce Israelul va fi avariat suficient, după propriile standarde, infrastructura Hamas. Până atunci oameni vor continua să moară, vieţi vor continua să fie distruse, într-un secol supranumit „al păcii”, în care însă se vede cu ochiul liber că iubirea pentru viaţă nu reușește să depășească dorinţa de a ucide.