Pacea începe să fie doar un vis. În anul în care se comemorează centenarul de la izbucnirea primei conflagraţii mondiale, asistăm la o recrudescenţă a conflictelor. În ciuda eforturilor diplomatice care se fac, pacea în lume s-a deteriorat constant în ultimii șapte ani. Aceasta este concluzia îngrijorătoare al unui studiu care a monitorizat 162 de ţări.

Războaiele, atacurile lansate de militanţi, crimele care au dat o lovitură progreselor înregistrate după al doilea război mondial. Sunt tot atâtea cauze care au generat o stare tot mai tensionată în multe zone ale lumii. Aceasta este constatarea relevată de raportul anual Indicele Global al Păcii, realizat de Institutul pentru Economie și Pace (IEP), cu sediul în Australia, informează Agerpres.

Această situaţie este generată în ciuda apelurilor pentru pace. Lideri politici și religioși, împreună sau separat, nu ezită să lanseze mesaje sau să se implice activ în negocieri pentru instaurarea sau menţinerea păcii. Conform raportului, conflictele din Irak, Siria, Afganistan, Sudan și Republica Centrafricană au fost cele care au contribuit în cea mai mare măsură la deteriorarea indicilor globali ai păcii.

Însă acestea nu sunt singurele spaţii geografice cuprinse de flăcările războiului. Și Orientul Mijlociu, Asia de sud și Africa au cunoscut o creștere a numărului celor uciși în atacuri comise de militanţi. De asemenea, centrele urbane în plină dezvoltare din lumea emergentă au înregistrat o creștere a ratei criminalităţii.

Consecinţele acestei situaţii sunt previzibile: creșterea numărului deceselor, deteriorarea situaţiei economice sau amplificarea procesului de imigraţie. Dacă anumite zone geografice au cunoscut o deteriorarea a păcii, în schimb, în alte zone, precum Europa, rata criminalităţii și a conflictelor a scăzut, în general, se arată în raport.

Scăderea indicilor păcii este cea mai semnificativă din ultimii 60 ani. Care sunt cauzele care au determinat performanţa negativă a ultimilor șapte ani? Steve Killelea, fondator și director executiv al IEP, a explicat că între cauzele actualei deteriorări se numără „primăvara arabă”, răspândirea terorismului, mai ales după invadarea Irakului, dar și repercusiunile crizei financiare globale

Cum arată clasamentul?

Studiul a urmărit situaţia din 162 de ţări pe baza a 22 de indicatori. Între aceștia apar cheltuielile militare, rata criminalităţii, decesele de pe urma conflictelor, nesupunerea civică sau terorismul. Pe baza scorului oferit de indicii respectivi, ţările cel mai puţin pașnice din lume sunt Siria și Afganistan, iar Sudanul de sud, Republica Centrafricană, Ucraina și Egiptul au cunoscut unele dintre cele mai drastice scăderi ale nivelului de securitate.

La polul opus, numărul 1 pe listă, ca statul cel mai pașnic de pe glob, este Islanda. România nu se mai află în coada clasamentului, așa cum eram obișnuiţi, indiferent de criteriile de clasificare. Scorul obţinut situează România în prima treime a clasamentului, ocupând locul 35 din cele 162 de ţări.

Situaţia este oarecum diferită faţă de raportul din 2012. Atunci se observa o tendinţă de diminuare a conflictelor internationale faţă de anul 2007. The Economist oferea o hartă comparativă a evoluţiei ţărilor în intervalul respectiv. Islanda se reconfirma și atunci drept cea mai pacifică ţară din lume, dintr-o listă de 158 de state analizate. România arată o tendinţă de conservare a poziţiei, în anul 2012 fiind pe locul 32.

Întrucât studiul a fost realizat pe baza datelor disponibile până în martie, nu au fost luate în calcul recentele violenţe din Irak și Ucraina. Dacă s-ar fi ţinut cont de ele, tabloul general ar fi fost și mai sumbru, a precizat directorul IEP.

Pacea, o fata Morgana și pentru Europa

Între timp, criza ucraineană s-a amplificat, determinându-l pe președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, să recunoască că „pentru prima dată, după mulţi ani, percepem în Europa o ameninţare reală la adresa păcii și stabilităţii pe acest continent.”

Ceea ce merită remarcat este faptul că în anul 2013 Rusia nu era considerată o ameninţare pentru stabilitatea păcii. Surpinzător însă, în percepţia publică colectivă nu fostul colos sovietic constituia o ameninţare, ci rivala ei din Războiul Rece, și anume SUA.

O asemena constatare greu explicabilă a fost rezultatul unui sondaj. Aproape un sfert din populaţia lumii (24%) considera Statele Unite drept cea mai mare ameninţare la adresa păcii în lume, au afirmat sociologii de la Gallup International/WIN, citând rezultatele unui sondaj din anul 2013 efectuat cu 70.000 de repondenţi din 65 de state, scrie incomemagazine.ro. Pe locul secund se situa Pakistanul (8%), urmat de China (5%), Iran, Israel, Afganistan și Coreea de Nord, fiecare cu câte 5% din opţiunile celor intervievaţi. Surprinzator, Rusia ocupa treapa a12-a, cu o medie de 2%. Repondenţii din Orientul Mijlociu au indicat SUA și Israelul, ceea ce era de așteptat. În schimb, nu tot atât de ușor de înţeles este selecţia pe care au făcut-o cetăţenii Europei occidentale care au plasat la egalitate SUA, Iran și Siria ca cele mai ameninţătoare ţări pentru pacea globală.

Este un fapt surprinzător cum percepţiile europenilor pot fi atât de deformate. Dacă în zona orientală sunt de înţeles anumite orientări care se sprijină pe interpretări nerealiste, spaţiul european surprinde prin lipsa de discernământ. Incapacitatea anticipării viitorului apropiat pe baza unor tendinţe evidente constituie unul dintre aspectele negative ale societăţii actuale. Indiferent cât de occidentalizată pretinde a fi.

Formule negative de succes

O privire de ansamblu asupra regiunilor sau ţărilor care se joacă cu flăcările războiului arată că motivaţiile de ordin religios sau etnic primează. Epurările sunt interminabile. Exodul de populaţie pare să fie de neoprit. Iar fundamentalismul religios, în special cel islamic, nu doar că alimentează conflictele, dar le și generează.

În plus, asistăm la un reviriment al unor forme de fanatism pe o platformă naţionalist-religioasă care a afectat inclusiv spaţiul creștin. Cazul Rusiei este mai mult decât elocvent în această privinţă. Cota de popularitatea a președintelui rus a crescut ca urmare a reactivării mai vechiului vis expansionist sovietic.

Atingerea unei popularităţi record de 80% devine explicabilă în condiţiile experimentării de către Putin a unei reţete care și-a dovedit eficienţa de-a lungul secolelor: mistica ortodoxă împletită cu un patriotism specific rusesc. Puse împreună au generat o stare de febrilitate care a corespuns unei așteptări populare. Schema lui Putin nu este unică. Poate fi întâlnită în multe alte spaţii geografice tensionate în momentul de faţă. Doar ingredientele diferă. Fie că este vorba de terorism sau de crime în masă, iluzia unui viitor mai bun construit pe violenţă încă fascinează. Însă pentru această este nevoie de dușmani. Reali sau fictivi. Dar și de războaie.