Darius, simbolul unui eșec pe care Franţa nu îl poate ascunde

1787

Îl cheamă Darius, are 16 ani, și în urmă cu câteva zile a fost bătut de 12 indivizi până a intrat în comă, fiindcă era bănuit că ar fi furat. Darius e rom și locuia într-o casă părăsită, în ţara care pare să urască romii cel mai mult: Franţa.

Vinerea trecută, adolescentul a fost găsit inconștient, într-un cărucior de supermarket, abandonat în apropiere de cartierul La Cité des Poètes. [Imagini tulburătoare au fost publicate de Daily Telegraph.] De atunci este în comă, internat într-un spital francez. Medicii sunt rezervaţi în privinţa supravieţuirii adolescentului.

Mama lui a fost cea care a anunţat poliţia de dispariţia lui Darius. De când a dispărut și până a fost găsit, familia spune că a primit apeluri telefonice în are le era solicitată o sumă de răscumpărare a adolescentului.

Indignare la nivel înalt în Franţa și în România

Incidentul a generat reacţii de indignare profundă atât din partea politicienilor francezi, cât și din partea celor români. Președintele Franţei a denunţat „acte incalificabile şi nejustificate”, care contravin tuturor principiilor pe care se fondează statul francez, cerând „angajarea tuturor mijloacelor pentru găsirea autorilor acestei agresiuni”.

Ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, a declarat într-un comunicat remis autorităţilor franceze că „un asemenea act nu îşi găseşte absolut nicio justificare.”

Procurorul responsabil de dosar, Sylvie Moisson a declarat pentru AFP că agresarea adolescentului este „un act de barbarie” legat de o „răzbunare”, incidentul „neputând fi redus la antagonismului între două comunităţi”.

Roadele toxice ale xenofobiei

Numeroase organizaţii pentru drepturile omului susţin însă altceva. Potrivit Amnesty International, agresarea tânărului rom se înscrie „într-un context de evacuări forţate care aruncă pe străzi romi şi migranţi, condamnându-i astfel la rătăcire şi la condiţii de viaţă extrem de precare”.

„Acest incident este consecinţa terifiantă a politicilor publice ineficiente”, au apreciat și reprezentanţii organizaţiei Romeurope.

Comisia Europeană a criticat Franţa, adeseori, în ceea ce privește politicile discriminatorii ale Parisului vizavi de comunitatea romilor. Iar incidentul vine la o lună după ce Frontul Naţional, partid de extremă-dreaptă, a câștigat la europarlamentare pe o agendă antiimigraţie.

Cine mai crede în soluţii

Francezii în mod special, dar și numeroși alţi europeni, par să fie prinși într-un cerc vicios atunci când vine vorba de integrarea romilor. Între dispreţ și marginalizare, nu se știe care a fost prima cauză a atitudinii sociale care îi aruncă pe romii europeni în braţele unui destin stereotip al lipsei de educaţie și al infracţionalităţii, din care le este aproape imposibil să se smulgă.

De la an la an, situaţia romilor se deteriorează, lucru care este o pierdere pentru Europa sub numeroase aspecte. Unul dintre ele, adesea ignorat, este cel economic. Romii reprezintă mai mult de 20% din forţa de muncă recent intrată pe piaţa europeană a muncii din România, Bulgaria, Slovacia și Ungaria, susţinea George Soros într-un editorial preluat de România Liberă.

Faptul că membrii etniei rome nu sunt ajutaţi să devină membri activi ai societăţii este o hibă a sistemului european, care nu investește în educaţia acestor oameni fiindcă finanţarea necesară este greu de găsit „din cauza atitudinii anti-rome, pregnantă în Europa”, susţine Soros.

„Ostilitatea adânc înrădăcinată şi neglijenţa de lungă durată” în ceea ce privește problema romilor constituie, în opinia lui Soros motivul pentru care problema romilor continuă să se agraveze.

Soluţiile ar cere ruperea barierei cinismului care nu mai crede în existenţa posibilităţii unei schimbări pozitive, alta decât izolarea acestei „comunităţi problematice”. Ar presupune de asemenea ca oamenii care astăzi acuză romii că parazitează societatea să fie dispuși să contribuie la stoparea fenomenului pe care îl denunţă. Pentru asta este însă nevoie de o viziune pe termen lung, fiindcă schimbarea cere timp și cere efort. Ceea ce înseamnă, până la urmă, că nu doar romii au nevoie de educaţie, ci și aceia în mijlocul cărora trăiesc ei.