Tinereţe fără de bătrâneţe și moarte fără de moarte

993

Experimentele criogenice pe oameni, mai degrabă subiect pentru cărţile și filmele SF, sunt la un pas de realizare. O echipă de chirurgi din Pennsylvania a anunţat că este pregătită pentru a transforma știinţifico-fantasticul în realitate.

O echipă de chirurgi din cadrul UPMC Presbyterian Hospital din Pittsburgh este gata să înceapă testele de suspendare temporară a vieţii pentru pacienţii cu șanse mici de supravieţuire. Procesul le va câștiga muribunzilor câteva ore în plus pentru a fi salvaţi.

Primele experimente

Primi pași în această direcţie au fost făcuţi în anul 2000 de chirurgul Peter Rhee și echipa sa din cadrul Universităţii Arizona. Oamenii de știinţă au sedat un număr de porci și le-a indus o hemoragie pentru a imita efectele rănilor de cuţit sau glonţ.

Sângele le-a fost apoi scurs și înlocuit cu o soluţie salină rece, care le scădea temperatura la aproximativ 10° C. Ajunși la această temperatură erau operaţi și li se tratau rănile. În cele din urmă, animalele erau încălzite treptat în timp ce soluţia salină era înlocuită cu sânge.

Comentând asupra cercetării pe care a coordonat-o, Dr. Rhee spunea pentru New Scientist că „definiţia morţii s-a schimbat” în urma acestor experimente. „În fiecare zi la serviciu declar oameni morţi. Nu au semne vitale, nu le bate inima, creierul nu are activitate. Semnez o hârtie știind în sinea mea că ei nu sunt de fapt morţi.”

Implicaţii legale

Procesul de a aduce acest experiment într-un spital a fost destul de dificil. Motivul principal este faptul că testul trebuie efectuat într-o urgenţă medicală, și nu poate fi aplicat decât în condiţiile în care pacientul sau familia nu-și pot da consimţământul. În cele din urmă experimentul a fost acceptat datorită FDA (Administraţia americană a Hranei și Medicamentelor), care a considerat această intervenţie ca fiind o excepţie de la consimţirea informată.

Cu toate acestea, echipa a trebuit să organizeze seminarii de informaţie în comunitatea medicală și să publice anunţuri în ziare în care au descris procesul. De asemenea, le-au oferit celor care nu vor să participe în experiment posibilitatea de a-și procura o brăţară care să indice acest fapt, în cazul în care persoana este inconștientă. Până în momentul de faţă, însă, nimeni nu a ales să nu facă parte.

Primele teste pe oameni

Începând cu săptămâna viitoare, echipa de medici pionieri, condusă de Dr. Tisherman, își așteaptă primii pacienţi. Tratamentul nu poate fi aplicat decât dacă pacientul a pierdut aproximativ 50% din sânge, iar șansele lui de supravieţuire sunt sub 7%.

Primul pas din intervenţie este alimentarea inimii și a creierului cu soluţia salină rece. Se aplică o clemă pe regiunea de jos a inimii și se pune un cateter în aortă prin care se face alimentarea cu soluţia salină.

Ulterior, clema este îndepărtată și soluţia este pompată în mod artificial în tot corpul, care atinge temperatura de 10° C în circa 15 minute. Moment în care pacientul este mort din punct de vedere clinic.

Astfel, chirurgii câștigă două ore pentru a trata rănile și a salva pacientul. În urma operaţiei soluţia va fi înlocuită cu sânge și dacă inima nu pornește singură, se efectuează resuscitarea.

„Am presupus mereu că nu poţi întoarce morţii la viaţă, dar se pare că tot ce trebuie e să pui celulele la murat”, a glumit Dr. Rhee.

În momentul de faţă, starea de animaţie suspendată este posibilă doar pentru câteva ore. Întrebat dacă oamenii pot supravieţui mai mult de câteva ore fără sânge, Dr. Tisherman a răspuns „Poate peste câţiva ani cineva își va da seama cum să facă acest lucru posibil, dar cu siguranţă va dura ceva până atunci.”

Implicaţii morale și etice

Este cert că revoluţia tehnologică se desfășoară într-un ritm mai alert decât acela al gândirii noastre morale. Cadenţa evoluţiei știinţifice pare să nu ne dea timp să ne gândim la problemele etice pe care le ridică. În contextul acesta, deși starea de animaţie suspendată pe termen scurt nu pare cu nimic diferită de o comă indusă sau o anestezie totală, asistăm totuși la un mare salt înainte în ceea ce privește criogenia.

Animaţia suspendată pe termen lung ar putea înrăutăţi situaţia suprapopulării. Mai mult de atât, cine poate decide dacă a oferi unei persoane câţiva ani în plus este un act mai valoros decât a salva, cu aceeași investiţie financiară, mii de vieţi din ţări subdezvoltate? Se pune și problema cine este ales să fie suspendat? Doar cei inteligenţi care pot influenţa decisiv viitorul? Ce se întâmplă cu oamenii obișnuiţi?

De asemenea, dacă criogenia pare să ofere o lume ulterioară mai bună, nu ar putea crește numărul celor care optează pentru ea ca sinucidere/eutanasiere în speranţa unui viitor mai luminos?

În cele din urmă, ce garanţie există că omul va reuși să creeze nemurire? Foarte probabil că nu va reuși, la fel cum nu a reușit nici să creeze viaţă din nimic.