O gură de oxigen dinspre Ţara lalelelor: vot de blam acordat extremismului

219

„În sfârșit! Olanda a dovedit că populiștii pot fi opriţi. O lecţie utilă pentru europenii care vor fi confruntaţi în curând cu alegeri”, comentează DW, pe marginea proaspetelor alegeri din Olanda.

Teama că o victorie a lui Geert Wilders ar putea transforma Olanda într-un stat rasist s-a spulberat. Olandezii au ales calea raţională, refuzând să cadă în capcana fricilor privind imigraţia, islamizarea sau globalizarea, pe care Wilders și alţi populiști le-au alimentat cu fidelitate.

În consecinţă, Partidul Popular pentru Libertate și Democraţie (VVD), de dreapta, al premierului Mark Rutte,  a obţinut 33 din cele 150 de mandate, cu opt mai puţine decât în ultimul scrutin, în 2012, suficiente însă să rămână la putere. Partidul Libertăţii, al radicalului Geert Wilders, se clasează pe locul doi, cu 20 de mandate, cu cinci mai multe decât în urmă cu cinci ani. „Încă nu am încheiat socotelile cu Rutte”, a declarat Wilders, citat de The Guardian, dând de înţeles că nu este deloc dispus să lase armele jos.

Așa cum era de așteptat, lumea democratică a urmărit cu atenţie situaţia din Olanda, fiindcă opţiunea olandezilor putea influenţa parcursul electoral al Europei, implicit traiectoria politică a acesteia. După decizia Marii Britanii de a părăsi UE și înainte de alegerile prezidenţiale din Franţa (mai) și din Germania (septembrie), o victorie pentru extremismul olandez ar fi zguduit Europa. „Nexit e cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla. Am redeveni șefi în ţara noastră, am recăpăta cheile de la uşa propriei case. Cui nu i-ar plăcea să aibă cheile propriei case, să poată decide pe cine primește înăuntru și pe cine nu?”, spunea Wilders într-o emisiune televizată. Este genul de discurs în baza căruia spera să obţină voturi suficiente pentru a schimba soarta Olandei, implicit a întregii Europe.

„Cred că înfrângerea lui Wilders este un semnal bun că generalizarea unor judecăţi pentru grupuri etnice, stârnirea sentimentelor şi rasismul deschis nu dau rezultate. În cazul lui Wilders, se vede că pretenţiile sale că ar reprezenta poporul olandez au fost sancţionate cu un NU clar”, a precizat fostul președinte al Parlamentului European și candidat la funcţia de cancelar. Iar șeful biroului cancelarului german Angela Merkel cu greu și-a putut ascunde satisfacţia rezultatului scrutinului. „Olanda, ah, Olanda, ești o campioană!”, a exclamat acesta. „Felicitări pentru olandezi, pentru că aţi oprit ascensiunea extremei-dreapta. Lucraţi pentru o Europă mai puternică”, a fost reacţia ministrului de externe al Franţei. „Aceasta este o seară în care Olanda, după Brexit și Trump, a spus „Gata cu populismul greșit”, a declarat și premierul olandez.

Și jurnaliștii au încercat să surprindă semnificaţiile votului acordat de olandezi, RFI făcând chiar o trecere în revistă a principalelor reacţii. De exemplu,  Le Monde scrie că după Austria,  unde a fost exprimată opţiunea pentru un președinte ecologist în dauna candidatului de extremă dreapta, Olanda dă o nouă dovadă a rezistenţei democratice faţă de creșterea populismului antieuropean. La Libre Belgique consideră că olandezii au oferit „o lecţie de democraţie, care ne încălzește inima. Ne vedem în Franţa pentru  următoarea partidă!” Și presa olandeză remarcă că Olanda va rămâne „o ţară moderată”, chiar dacă „partidul lui Wilders a progresat, dar mai puţin decât era de așteptat”.

Chiar și în contextul nefavorabil prin care trece Europa, frica de extremismul olandez a fost exagerată, consideră politologul Cristian Pîrvulescu. Într-un interviu acordat  RFI, acesta crede că, și în condiţiile unei eventuale victorii a extremiștilor în alegerile parlamentare, aceasta nu ar fi fost suficientă pentru a schimba direcţia ţării. „Este un rezultat mai bun obţinut de partidul lui Wilders, el a obţinut cu 5 mandate mai mult decât la precedentul scrutin legislativ, dar nu este oricum un scor istoric. Extrema dreaptă olandeză obţinea, în 2003, 25 de mandate în Parlamentul de la Haga. Putem vorbi deci despre o tradiţie a unor mișcări de acest gen în Olanda.” Pârvulescu era chiar optimist înaintea alegerilor, fiindcă „o monarhie constituţională nu permite așa de simplu ajungerea la putere a unor extremiști”.

Totuși, în ciuda victoriei în favoarea democraţiei, există un anumit substrat care ajută ascensiunea populismului, care nu este neapărat specific Olandei. „În fond, Wilders e interfaţa unor probleme identitare cu substrat real, iscate de globalizare şi modernizare”, comentează jurnalistul Petre Iancu. Practic, lumea occidentală este lovită de un val de populism, iar situaţia din Olanda este un indicator relevant pentru cum vor evolua mişcările populiste şi extremiste în celelalte alegeri europene din acest an, observă Ian Buruma, un istoric anglo-olandez, într-un articol din New York Times. În opinia sa, în Olanda a început  un test pentru viitorul Uniunii Europene.

DISTRIBUIE: