Mai multe ţări europene l-au introdus pe miliardarul George Soros în arsenalul populist folosit în ultimii ani pentru îndepărtarea mai mult sau mai puţin subtilă de democraţie. Însă niciuna dintre aceste ţări nu a mers atât de departe precum Ungaria.

George Soros este un personaj controversat la nivel internaţional. Născut în Budapesta înainte de al Doilea Război Mondial, la 13 ani a fost reţinut de la școală din cauza faptului că era evreu într-o ţară ocupată de naziști. În 1947 a emigrat în Anglia, unde a studiat la prestigioasa London School of Economics, pentru ca în final să se mute la New York. Soros este considerat unul dintre cei mai de succes investitori din lume și un filantrop pe măsură. Însă implicarea sa în politica Statelor Unite, prin susţinerea financiară a alegerilor prezidenţiale americane, dar și prin sprijinul acordat în promovarea democraţiei în statele din centrul și mai ales din estul Europei, foste state comuniste, prin ajutorarea financiară a unor ONG-uri și prin înfiinţarea de multiple universităţi în aceste ţări, l-a făcut o ţintă bună pentru propaganda naţionalistă, anti-elite și anti-străini. Astfel, Soros a devenit unul dintre inamicii declaraţi ai premierului Viktor Orban, ai președintelui Vladimir Putin și ai mai multor lideri din Europa centrală și din Balcani, inclusiv din Polonia și din România, care îl acuză că se amestecă în afacerile interne prin intermediul organizaţiilor pe care le susţine financiar.

De obicei, această retorică a guvernanţilor se rezumă la o foaie de portativ după care se cântă la nevoie. De această dată însă, parlamentul ungar a adoptat o lege controversată care prevede retragerea licenţelor pentru instituţiile de învăţământ externe care nu au un campus în ţara de origine, printre ele fiind și Universitatea Central Europeană (CEU), creată de George Soros. Universitatea a fost deschisă după căderea comunismului, cu scopul de a „promova buna guvernanţă, dezvoltarea durabilă și transformarea socială”, scrie Hotnews. CEU se află în topul celor mai bune 50 de universităţi din lume în domeniul știinţelor politice, conform QS World University Rankings, și este locul unde s-au pregătit mulţi profesori și lideri de opinie de astăzi, care la vremea respectivă nici nu aveau altă oportunitate. Astfel că, în faţa ameninţării de închidere a instituţiei, mai mult de 900 de universităţi din lume, inclusiv din România, împreună cu 18 laureaţi ai Premiului Nobel, au trimis scrisori de susţinere a universităţii și au semnat o petiţie prin care cer retragerea legii. În plus, circa 10.000 de oameni au manifestat la Budapesta pentru susţinerea universităţii doar în primul weekend de la votarea legii. În al doilea weekend numărul protestatarilor a crescut la 70.000, conform Reuters. „După căderea comunismului, Universitatea Central Europeană a reprezentat un adevărat reper pentru dezvoltarea democraţiei în fostul bloc sovietic. Dacă s-a întâmplat ceva substanţial în reinventarea știinţelor umaniste, acest lucru se datorează, în mare măsură, existenţei Universităţii Central Europene, un jalon al cunoașterii academice și al valorilor democratice. Universitatea din București este recunoscătoare pentru întreaga activitate a CEU și își exprimă solidaritatea faţă de comunitatea academică a Universităţii Central Europene de la Budapesta”, se arată într-o scrisoare adresată premierului Viktor Orbán de către liderii Universităţii din București.

Cu toate acestea, guvernul ungar nu pare să dea înapoi. Ba, mai mult, controversata lege a fost votată în procedură de urgenţă, deși chiar și premierul Orban a beneficiat de o bursă Soros în anii 1980. Este aceasta o „scăpare” a guvernului maghiar, o excepţie? Nu. Ungaria este o „democraţie semiconsolidată” care se îndepărtează cel mai rapid de democraţie dintre toate statele regiunii Europei Centrale, conform celui mai recent raport Freedom House. Pe o scară de la 1 la 7, în care 1 este cel mai democratic nivel și 7, cel mai puţin democratic, scorul Ungariei este de 3,54, mai prost decât anul trecut, când a fost de 2,29. Raportul explică foarte clar că, în Europa Centrală, valul populist s-a pus în mișcare din 2010, când Viktor Orban a adus Partidul Fidesz înapoi la putere, pentru ca apoi să schimbe constituţia și legea electorală pentru a asigura dominaţia partidului său, în același timp ignorând avertizările din partea UE. În următorii șase ani, mai mulţi lideri din Balcani s-au alăturat acestui val, ciupind din legitimitatea elitelor și a instituţiilor independente. Polonia a început să urmeze exemplul Ungariei, prin paralizarea Curţii Constituţionale și transformarea televiziunii publice într-una de partid.

„Promisiunea falsă a populismului”

Așa se numește un capitol al celui mai recent raport de cercetare Freedom House, Naţiuni în tranziţie 2017, care măsoară de la un an la altul evoluţia a 29 de ţări fost-comuniste din Europa Centrală și Asia Centrală, pe scala formelor de guvernământ de la autocraţie la democraţie.

Victoriile electorale populiste din Europa (Brexit) și SUA (alegerea lui Donald Trump) au zguduit ordinea ulterioară Războiului Rece în Europa și Eurasia, se precizează în raport. „Aceste șocuri externe au venit după o lungă perioadă de stagnare și declin a guvernărilor democratice în cele 29 de ţări. În Europa Centrală și de Est și în Balcani, anii de populism și corupţie au erodat instituţiile democratice care erau promiţătoare. În Eurasia, autoritarismul a trecut de la a fi un trend la a fi o normă stabilă. Anul acesta, 18 din cele 29 de ţări au înregistrat un declin, constituind cea mai gravă situaţie din 2008, când criza financiară a produs instabilitate și a întârziat reformele politice. Încă din 2005, după primul mare val de expansiune a Uniunii Europene către est, în fiecare an au existat mai multe scăderi decât creșteri pe scara democraţiei”, notează autorii.

Astfel, Ungaria are acum cel mai redus scor din regiunea Europei Centrale, iar Polonia a ajuns la cel mai scăzut scor al ţării din istoria raportului. În aceste ţări, liderii populiști au atacat curţile constituţionale, au subminat echilibrul puterilor în stat și au transformat presa de stat în armă de propagandă. Toate aceste lucruri au contribuit la crearea unei situaţii extrem de îngrijorătoare: pentru prima dată din 1995, acum sunt mai multe regimuri autoritariste consolidate decât sunt democraţii consolidate în această regiune, scrie în raport. Iar aceasta înseamnă un triumf pentru Vladimir Putin, care în ultimul deceniu a susţinut populiștii din Europa și Statele Unite, ca parte a unui efort ascuns de a destabiliza ordinea transatlantică, se mai precizează în același raport.

Pe unde e România

În acest raport, România apare ca o democraţie semiconsolidată, care a făcut progrese modeste în 2016, „sub conducerea unui guvern interimar (n.r. guvernul tehnocrat) care s-a pronunţat pe probleme importante, precum problemele care au intervenit în alegerile electorale precedente”, se precizează în raport. Astfel, România a ajuns la un punctaj de 3,39, o îmbunătăţire modestă a situaţiei faţă de anul precendent. Tot pentru aceeași perioadă, România a înregistrat și un progres semnificativ în „Studiul celor mai fericite ţări”, realizat de ONU.

Cu toate acestea, o analiză a agenţiei AFP atrage atenţia că România este victima populismului și a răspândirii știrilor false. AFP vorbește despre știrile false vehiculate înainte de alegerile parlamentare, când România TV spunea că George Soros ar fi în spatele incendiului de la clubul Colectiv, dar și despre știrile false răspândite cu ocazia celor mai recente proteste. De asemenea, este menţionată atitudinea fostului premier Victor Ponta, care în prezent îi laudă public pe liderul ungar Viktor Orban şi pe preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, susţinând în același timp că România nu ar mai trebui să accepte să fie o „colonie condusă de UE”. „Propaganda rusă va câştiga teren, potrivit aşteptărilor, în următorii ani, în condiţiile în care România este privită ca veriga slabă a proiectului european, din cauza tensiunilor interne (…) şi a performanţei economice modeste”, a explicat pentru AFP Corneliu Bjola, profesor la University of Oxford. 

Alte ţări știu însă cum să neutralizeze atacurile propagandistice puse la cale de Rusia. Finlanda este exemplul dat de Foreign Policy. Încă din octombrie 2015, președintele finlandez recunoștea public și avertiza că războiul informaţional cu Rusia este real și că este datoria fiecărui cetăţean să-l combată. Un an mai târziu, deja existau 100 de funcţionari sub direcţia primului ministru, angajaţi să identifice și să înţeleagă dezinformarea rusească. Finlanda, cea mai puţin coruptă ţară din lume, potrivit Transparency International, are o mică parte a populaţiei vorbitoare de limba rusă, ceea ce o face o ţintă bună și totuși, anul trecut, biroul de limbă finlandeză al reţelei Sputnik, finanţat de Rusia, a fost închis pentru că nu îl urmărea nimeni. Oficialii finlandezi cred că puternicul sistem de educaţie publică, istoria lungă de rezistenţă faţă de Rusia, precum și o strategie guvernamentală cuprinzătoare permit rezistenţa la dezinformarea rusească.

Guvernele din Occident sunt cu mult în spate la acest capitol și nici măcar nu par dispuse să recunoscă că au vulnerabilităţi. Iar în ţări precum România influenţa rusească pare să fie chiar bine primită. Cel care este considerat ideologul lui Putin, politicianul Alexandr Dughin, tocmai și-a lansat cartea „de propagandă antioccidentală și antidemocratică”, Destin eurasianist la Universitatea Populară Ioan I. Dalles, instituţie aflată în subordinea Primăriei București. Concomitent, Teatrul Excelsior, aflat tot în subordinea Primăriei, „a cenzurat pe motive politice un eveniment al revistei Decât o Revistă dedicat protestelor din Piaţa Victoriei”, scrie Hotnews. Putem înţelege astfel de ce profesorul Bjola crede că propaganda rusă va câştiga teren în România în următorii ani.

Ce se va întâmpla cu Europa?!

„După victoria asupra fascismului în 1945, democraţia nu a încetat să-și extindă influenţa și teritoriul. Dar iată că, în ultimul deceniu, multe ţări au adoptat un model semidemocratic, pe jumătate dictatorial, ce poate fi numit al Democraturii. Un amestec între societatea pluralistă și tirania mass-media, stat poliţienesc și plutocraţie, dopat cu un puternic naţionalism de stat”, scrie RFI. Rusia este exemplul cel mai apropiat și mai complet, dar să nu uităm de Turcia, China, Vietnam, Singapore și diversele ţări arabe. „Populismul este pe val în Vest, dar este de asemenea un fenomen prezent în regiunea Asia-Pacific,” scrie și The Diplomat

Poate că cea mai surprinzătoare „adăugire” la valul populist a venit din Statele Unite, unde un populist notoriu ocupă acum fotoliul de la Casa Albă. Cei care au urmărit însă mersul lucrurilor nu au fost atât de surprinși. Încă din 2015, cercetători de la Universitatea Princeton anunţau că America nu mai este o democraţie, deși este în continuare văzută ca un model pentru democraţia liberală. „Analiza arată că elitele economice și grupurile organizate care reprezintă interese din sectorul de business au un impact substanţial asupra politicilor guvernului american, în timp ce oamenii de rând și grupurile care reprezintă interese de masă nu au aproape nicio influenţă”, au spus cercetătorii. Sistemele politice care funcţionează astăzi în SUA nu par să difere foarte mult de oligarhie, adică sistemul în care puterea este concentrată în mâna câtorva oameni care au un anumit statut. Concluzia cercetătorilor de la Princeton este în tandem cu ceea ce alţi cercetători, de data aceasta economiști, au observat că se întâmplă la firul ierbii, și anume că majoritatea veniturilor se concentrează în mâna celor puţin și extrem de bogaţi, denumiţi „cei 1%”, în timp ce restul de 99% dintre americani experimentează o scădere a veniturilor.

Mai recent, jurnalistul-scriitor Chris Hedges explica într-un interviu pentru ziarul Le Monde că în SUA s-au pus deja fundamentele unui stat autoritar, poliţienesc și că nu lipsește decât o criză majoră, cum a fost tragedia de la Turnurile Gemene, pentru ca acesta să intre în acţiune. Părerea jurnalistului este că Donald Trump va împinge totul la maximum, privilegiile economice pentru cei bogaţi, dar și derapajele statului poliţienesc. „Cultura americană este una foarte violentă. Cu cât societatea se dezintegrează mai mult, cu atât asistăm la tot mai multe mitralieri în masă. Este simptomatic pentru o ţară în declin. Avem o elită guvernantă care este coruptă şi care şi-a uitat misiunea. Democraţia noastră nu mai este decât o faţadă,” a declarat Hedges la final, conform RFI.

Astfel, am ajuns să vorbim tot mai des despre libertatea care dă înapoi peste tot în lume și despre naţionalismul care avansează. Europa a primit cea mai dură lovitură a tacticilor populiste, prin votul de ieșire a Marii Britanii din UE, un șoc cel puţin la fel de mare ca victoria lui Donald Trump. Însă, la fel de bine, acest val ar putea duce la revigorarea democraţiei liberale, notează raportul Freedom House. Revolta populistă forţează răspunsuri la întrebările pe care nimeni nu voia măcar să le rostească și forţează soluţii, reforme politice, sociale și economice, pentru o actualizare profundă a democraţiei liberale, în contextul în care globalizarea și capitalismul care au făcut posibilă răspândirea pașnică a modelului democratic au devenit cauzele principale ale declinului său. Uniunea Europeană este testată mai ales prin faptul că SUA nu mai este un far al democraţiei, ceea ce înseamnă că acum greutatea promovării acestui model cade pe ea, o mașinărie învechită, cu un mecanism blocat în parte de rotiţele care au început să se învârtă invers și, pe de altă parte, de iţele birocraţiei. Pentru a avea succes, Uniunea Europeană trebuie să se reformeze, scrie raportul. Întrebarea este, însă, dacă această revoltă populistă chiar conţine seminţele reabilitării democraţiei liberale sau dacă nu cumva vom culege roadele unor seminţe stricate.