Românul obiÈ™nuit nu sortează gunoiul, nu se sfieÈ™te să arunce ambalaje pe stradă, îÈ™i cumpără maÈ™ină fifth hand È™i adoră să facă grătarul la pădure È™i să strângă voluntarii după el. Noroc că are apometre, că altfel n-ar avea probabil frâu nici la consumul de apă. Să îi spui românului că trebuie să aibă grijă de mediu e un fel de glumă nesărată. El are alte priorităţi.
NemÅ£ii sunt la polul opus. Ei fac curat È™i îÈ™i depozitează gunoiul selectiv. Reciclează. Sunt urmăriÅ£i de un fel de obsesie a economiei la apă È™i electricitate. ÎÈ™i închid centralele nucleare. Cu toate astea, arată o analiză Der Spiegel, proiectele germane de protecÅ£ie a mediului, atât de admirate de civilizaÅ£ia europeană, dau rateuri.
Sigur, această informaÅ£ie nu are valoare pentru români dacă e percepută doar ca o dovadă că nici alÅ£ii nu se pot ridica la standardele dorite, în ciuda eforturilor. Calitatea de model a Germaniei ar trebui însă să ne motiveze ca, deÈ™i am ratat startul la responsabilitate faţă de mediu, să învăţăm din experienÅ£a celor care au făcut deja primul pas È™i văd ce nu funcÅ£ionează.
Și aici intră sistemul de colectare a deșeurilor, sistemul de alimentare cu apă, iluminarea și izolarea clădirilor.
Gunoiul
În Germania, cetăţenii sunt obligaÅ£i de lege să îÈ™i sorteze gunoiul pe categorii: hârtie, plastic, menajer (util pentru compost) È™i resturi. Statul cere cetăţeanului însă nu doar să pună gunoiul separat, ci să se asigure că deÈ™eul lui poate fi reciclat. De exemplu, germanul trebuie să golească, să spele È™i să usuce fiecare borcănel de iaurt pe care îl depozitează la „Plastic". Iar oamenii chiar fac asta.
Partea neplăcută este că sistemul legal german prevede ca doar 36% din deÈ™eurile de plastic să fie reciclate. Astfel că firmele care se ocupă de colectarea gunoiului respectă minimul legal, iar cu restul de 64% din deÈ™euri se descurcă în maniera cea mai economică (È™i neecologică) – incinerarea.
SoluÅ£ia propusă de Der Spiegel ar fi ca gunoiul să se sorteze în două categorii: ud È™i restul. Gunoiul ud, de orice fel, ar putea fi folosit pentru a produce biogaz, iar restul ar fi sortat automatizat, cât se poate, È™i reciclat.
Apa
Apa este un alt domeniu în care cetăţeanul german poate spune mândru că îÈ™i face datoria. De când sunt mici, nemÅ£ii învaţă, aÈ™a cum scrie pe pagina pentru copii a site-ului Ministerului german al Mediului, că „să faci duÈ™ este mai economic decât să faci baie, că e bine să închizi duÈ™ul cât timp te săpuneÈ™ti, că nu e bine să laÈ™i apa să curgă dacă nu o foloseÈ™ti È™i că, atunci când se poate, e bine să stai cât mai puÅ£in timp în duÈ™."
Cetăţenii au percutat la această lecÅ£ie È™i au redus drastic consumul. Însă, se pare că efectul nu este nicidecum cel scontat. Fiindcă se consumă mai puÅ£ină apă, volumul de lichid care ar ajuta la transportarea materiilor fecale, a urinei È™i a deÈ™eurilor alimentare în canalizarea oraÈ™elor a scăzut È™i el. Aceasta face ca deÈ™eurile să se transforme într-o mâzgă groasă care blochează adesea Å£evile. Pentru a remedia problema, autorităţile din Berlin (de exemplu) folosesc nu mai puÅ£in de jumătate de milion de metri cubi de apă plată pentru a ajuta sistemul de scurgere. „SoluÅ£ia evidentă", spune Der Spiegel ar fi ca germanii să folosească din nou mai multă apă.
Lumina
Iluminarea prietenoasă cu mediul, bazată pe folosirea becurilor ecologice (cu mercur) este un alt domeniu în care cetăţenii nemÅ£ii È™i-au făcut temele. Însă, becurile s-ar putea transforma foarte uÈ™or în eco-ucigaÈ™i doar dacă sunt scăpate pe jos, fiindcă inhalarea mercurului din bec, chiar È™i în cantităţi infime, poate afecta semnificativ creierul.
Clădirile
Izolarea termică a clădirilor e un alt punct nevralgic, spune Der Spiegel. PereÅ£ii „prea izolaÅ£i" schimbă climatul interior al clădirii È™i facilitează apariÅ£ia mucegaiului È™i a igrasiei. „E ca È™i cum Å£i-ai pune un pulover ud într-o zi de iarnă," explică un specialist în construcÅ£ii citat de publicaÅ£ie. „Devenim experÅ£ii lumii în izolare, dar ne distrugem astfel singuri clădirile," spune È™i Boris Palmer, primarul Tübingen, din apropiere de Stuttgart.
Concluzia analizei este că responsabilitatea pentru protejarea mediului ar trebui mai întâi să fie dictată corect de autorităţi, È™i apoi plasată în responsabilitatea cetăţeanului de rând.
Risipa de hrană
AceeaÈ™i idee o susÅ£ine È™i un material privind risipa de hrană, publicat de Deutsche Welle. JurnaliÈ™tii DW atrag atenÅ£ia că, potrivit unui studiu al Universităţii Stuttgart, numai în Germania se aruncă la gunoi, în fiecare an, 11 milioane de tone de alimente. Circa 6,7 milioane de tone (61%) din alimentele aruncate provin din gospodării particulare È™i proape jumătate dintre produse mai sunt în termen de garanÅ£ie, iar 18% ar mai putea fi parÅ£ial consumate.
Potrivit aceluiaÈ™i material, camioanele încărcate cu mâncarea pe care germanii o risipesc în fiecare an ar forma un convoi de 4500 de kilometri; adică distanÅ£a Berlin-Novosibirsk (Siberia). „ImaginaÅ£i-vă că dacă ar fi un convoi cu ajutoare pentru oamenii nevoiaÅŸi, am mai reduce sărăcia în lume", a afirmat ministrul federal al agriculturii ÅŸi industriei alimentare, Ilse Aigner.
Criticii spun însă că, în loc să dea vina pe consumatori, autorităţile ar trebui să regândească piaÅ£a alimentară È™i să Å£ină cont de faptul că profiturile în industria alimentară sunt mult mai mari comparativ cu încasările realizate din comercializarea de legume, fructe sau fulgi de cereale. Asta înseamnă că pe lângă producătorii agricoli, există un mamut care are tot interesul să vândă – ecologic sau nu – fiindcă dacă oamenii cumpără mai mult, È™i ei câÈ™tigă mai mult.
