Românul obișnuit nu sortează gunoiul, nu se sfiește să arunce ambalaje pe stradă, își cumpără mașină fifth hand și adoră să facă grătarul la pădure și să strângă voluntarii după el. Noroc că are apometre, că altfel n-ar avea probabil frâu nici la consumul de apă. Să îi spui românului că trebuie să aibă grijă de mediu e un fel de glumă nesărată. El are alte priorităţi.
Nemţii sunt la polul opus. Ei fac curat și își depozitează gunoiul selectiv. Reciclează. Sunt urmăriţi de un fel de obsesie a economiei la apă și electricitate. Își închid centralele nucleare. Cu toate astea, arată o analiză Der Spiegel, proiectele germane de protecţie a mediului, atât de admirate de civilizaţia europeană, dau rateuri.
Sigur, această informaţie nu are valoare pentru români dacă e percepută doar ca o dovadă că nici alţii nu se pot ridica la standardele dorite, în ciuda eforturilor. Calitatea de model a Germaniei ar trebui însă să ne motiveze ca, deși am ratat startul la responsabilitate faţă de mediu, să învăţăm din experienţa celor care au făcut deja primul pas și văd ce nu funcţionează.
Și aici intră sistemul de colectare a deșeurilor, sistemul de alimentare cu apă, iluminarea și izolarea clădirilor.
Gunoiul
În Germania, cetăţenii sunt obligaţi de lege să își sorteze gunoiul pe categorii: hârtie, plastic, menajer (util pentru compost) și resturi. Statul cere cetăţeanului însă nu doar să pună gunoiul separat, ci să se asigure că deșeul lui poate fi reciclat. De exemplu, germanul trebuie să golească, să spele și să usuce fiecare borcănel de iaurt pe care îl depozitează la „Plastic". Iar oamenii chiar fac asta.
Partea neplăcută este că sistemul legal german prevede ca doar 36% din deșeurile de plastic să fie reciclate. Astfel că firmele care se ocupă de colectarea gunoiului respectă minimul legal, iar cu restul de 64% din deșeuri se descurcă în maniera cea mai economică (și neecologică) – incinerarea.
Soluţia propusă de Der Spiegel ar fi ca gunoiul să se sorteze în două categorii: ud și restul. Gunoiul ud, de orice fel, ar putea fi folosit pentru a produce biogaz, iar restul ar fi sortat automatizat, cât se poate, și reciclat.
Apa
Apa este un alt domeniu în care cetăţeanul german poate spune mândru că își face datoria. De când sunt mici, nemţii învaţă, așa cum scrie pe pagina pentru copii a site-ului Ministerului german al Mediului, că „să faci duș este mai economic decât să faci baie, că e bine să închizi dușul cât timp te săpunești, că nu e bine să lași apa să curgă dacă nu o folosești și că, atunci când se poate, e bine să stai cât mai puţin timp în duș."
Cetăţenii au percutat la această lecţie și au redus drastic consumul. Însă, se pare că efectul nu este nicidecum cel scontat. Fiindcă se consumă mai puţină apă, volumul de lichid care ar ajuta la transportarea materiilor fecale, a urinei și a deșeurilor alimentare în canalizarea orașelor a scăzut și el. Aceasta face ca deșeurile să se transforme într-o mâzgă groasă care blochează adesea ţevile. Pentru a remedia problema, autorităţile din Berlin (de exemplu) folosesc nu mai puţin de jumătate de milion de metri cubi de apă plată pentru a ajuta sistemul de scurgere. „Soluţia evidentă", spune Der Spiegel ar fi ca germanii să folosească din nou mai multă apă.
Lumina
Iluminarea prietenoasă cu mediul, bazată pe folosirea becurilor ecologice (cu mercur) este un alt domeniu în care cetăţenii nemţii și-au făcut temele. Însă, becurile s-ar putea transforma foarte ușor în eco-ucigași doar dacă sunt scăpate pe jos, fiindcă inhalarea mercurului din bec, chiar și în cantităţi infime, poate afecta semnificativ creierul.
Clădirile
Izolarea termică a clădirilor e un alt punct nevralgic, spune Der Spiegel. Pereţii „prea izolaţi" schimbă climatul interior al clădirii și facilitează apariţia mucegaiului și a igrasiei. „E ca și cum ţi-ai pune un pulover ud într-o zi de iarnă," explică un specialist în construcţii citat de publicaţie. „Devenim experţii lumii în izolare, dar ne distrugem astfel singuri clădirile," spune și Boris Palmer, primarul Tübingen, din apropiere de Stuttgart.
Concluzia analizei este că responsabilitatea pentru protejarea mediului ar trebui mai întâi să fie dictată corect de autorităţi, și apoi plasată în responsabilitatea cetăţeanului de rând.
Risipa de hrană
Aceeași idee o susţine și un material privind risipa de hrană, publicat de Deutsche Welle. Jurnaliștii DW atrag atenţia că, potrivit unui studiu al Universităţii Stuttgart, numai în Germania se aruncă la gunoi, în fiecare an, 11 milioane de tone de alimente. Circa 6,7 milioane de tone (61%) din alimentele aruncate provin din gospodării particulare și proape jumătate dintre produse mai sunt în termen de garanţie, iar 18% ar mai putea fi parţial consumate.
Potrivit aceluiași material, camioanele încărcate cu mâncarea pe care germanii o risipesc în fiecare an ar forma un convoi de 4500 de kilometri; adică distanţa Berlin-Novosibirsk (Siberia). „Imaginaţi-vă că dacă ar fi un convoi cu ajutoare pentru oamenii nevoiaşi, am mai reduce sărăcia în lume", a afirmat ministrul federal al agriculturii şi industriei alimentare, Ilse Aigner.
Criticii spun însă că, în loc să dea vina pe consumatori, autorităţile ar trebui să regândească piaţa alimentară și să ţină cont de faptul că profiturile în industria alimentară sunt mult mai mari comparativ cu încasările realizate din comercializarea de legume, fructe sau fulgi de cereale. Asta înseamnă că pe lângă producătorii agricoli, există un mamut care are tot interesul să vândă – ecologic sau nu – fiindcă dacă oamenii cumpără mai mult, și ei câștigă mai mult.
