Experţi de mediu avertizează că încălzirea globală produce o „deșertificare a oceanelor”

76

Nivelul de aciditate al apelor oceanice a crescut într-un ritm „fără precedent", avertizează un studiu la care au contribuit peste 500 de experţi în domeniu, coordonaţi de Programul Internaţional pentru Biosferă și Geosferă. „Summary for Policymakers", documentul care le înglobează concluziile sutelor de cercetători urmează să fie prezentat săptămâna viitoare, la o conferinţă privind schimbările climatice, organizată în Polonia. Potrivit BBC, veștile nu sunt bune.

Oamenii de știinţă atenţionează să acidifierea oceanelor ar putea crește cu 170% până în 2100 și că, în acest mediu, circa 30% dintre speciile oceanice ar putea dispărea. Cercetătorii sunt îngrijoraţi mai ales de impactul pe care creșterea acidităţii apelor l-ar putea avea asupra coralilor.

De vină pentru acest scenariu sumbru, spun cercetătorii, este creșterea emisiilor de CO2, provocată de activităţile umane.

Excesul de carbon a modificat chimia apelor încă de la începutul Revoluţiei Industriale. De atunci, apa a devenit cu 26% mai acidă, iar pH-ul apei a scăzut cu 0,1 unităţi. Însă cea mai recentă prognoză făcută de oamenii de știinţă întrece orice nivel înregistrat în istorie. „Colegii mei nu au găsit nicicând, în arhivele cu date geologice, o rată de schimbare (a acidităţii apei oceanelor, n.r.) mai rapidă decât cea la care asistăm astăzi", a declarat prof. Jean-Pierre Gattuso, de la Agenţia Naţională de Cercetare CNRS, din Franţa.

În prezent, nivelul pH-ului apei oceanelor este circa 8,2. Prognoze recente ale Comitetului Interguvernamental privind Schimbările Climatice arată că această creştere a concentraţiei de CO2 va reduce pH-ul oceanelor de la nivelul actual de 8,1 la 7,8. Altfel, un pH neutru ar însemna nivelul 7, în timp ce un pH foarte acid ar fi la nivel 0, iar foarte alcalin la nivel 14.Autorii studiului avertizează că, pe lângă impactul de mediu, distrugerea aquaculturii ar putea avea un impact uriaș asupra economiei globale. Se estimează, de exemplu, că extincţia moluștelor în contextul creșterii emisiilor de CO2 în ritmul actual ar putea genera pierderi economice de 130 de miliarde de dolari, până în 2100. Aceasta fiindcă ecosistemul acvatic este construit în lanţ și „dacă un element dispare, se generează un impact în cascadă asupra întregului lanţ trofic", explică prof. Gattuso.

Presiunea asupra organismelor marine este „neprevăzută și aproape imposibil de contracarat" în contextul actual, e de părere și Alex Roger, cercetător la Oxford și director știinţific al IPSO (International Programme on the State of the Ocean). Rogers argumentează că oceanele sunt expuse, de fapt, la un pericol triplu: încălzirea apelor de suprafaţă ca urmare a încălzirii globale, aciditatea generată de absorbţia tot mai mare de dioxid de carbon din atmosferă și eliminarea oxigenului din apă.

Nivelul scăzut de oxigen ucide deja cu rapiditate speciile mari de pești, care, în mod normal, au nevoie de cantităţi mai mari din acest gaz pentru a-și susţine organismul. De aceea, oamenii de știinţă vorbesc despre adevărate „deșerturi oceanice" care se extind cu repeziciune. „Se întâmplă în zone în care știm că au mai existat extincţii. Ceea ce vedem acum este o repetare a acelor dezastre", concluzionează Callum Roberts, de la Universitatea din York, citată de Știinţă și tehnică.

Un studiu publicat de Nature rezumă simplu soluţia la această problemă: „Este absolut necesară reducerea emisiilor de CO2", spune Chris Langdon, autor al studiului şi profesor la Universitatea Miami din SUA.