Considerăm ceea ce fac ei demn de milă sau de dispreţ. Îi vedem căutând prin gunoaie, adunând plastic sau aluminiu în saci. Ne întrebăm poate cât costă efortul lor sau dacă îi ajută măcar să trăiască. Fără să ne dăm seama că fac parte dintre cei 15 milioane de oameni care, la nivel mondial, transformă gunoiul în venituri muncite şi care, involuntar, au grijă de mediu. Dintre aceştia face parte şi Yassine Mazout, căruia gunoiul i-a salvat şi transformat viaţa.

Yassine a crescut în Akreuch, aproape de Rabat, capitala Marocului. Orăşelul lui este considerat în mod neoficial groapa de gunoi a capitalei, pentru că toate gunoaiele din oraşele mai mari din împrejurimi sunt aruncate aici. Mulţi locuitori trăiau din valorificarea gunoiului, dar din fericire Yassine a fost protejat de această realitate dureroasă în copilărie.

Avea 15 ani atunci când tatăl lui, şofer de autocar, a murit. Responsabilitatea întreţinerii familiei a căzut pe umerii săi. Mama, cele două surori şi fratele mai mic se bazau pe el. Nu avea altă variantă decât să sorteze gunoi. Ziua mergea la cursuri la liceu, noaptea căuta prin gunoaie. „La 15 ani, ar fi trebuit să îmi petrec serile jucându-mă cu alţi copii. Dar mi-am petrecut tot timpul liber la groapa de gunoi ca să câştig bani pentru familia mea.”

A fost lovit de realitatea dureroasă şi periculoasă a acelora care scormonesc printre gunoaie. Unii dintre ei locuiau chiar la groapa de gunoi şi îşi riscau în fiecare zi viaţa. Printre gunoaie se aflau şi reziduuri medicale sau industriale şi nu puţini dintre ei au murit din cauza infecţiilor. Unii şi-au pierdut membre din cauza gunoaielor mai grele care au căzut peste ei. Yassiene îşi aminteşte de o fetiţă care a murit călcată de un camion de deşeuri. Pe lângă aceste pericole mai erau şi cei care îi urmăreau pe cei care strânseseră gunoaie valoroase şi îi jefuiau pe timp de noapte. Era o junglă în care fiecare se descurca cum putea.

În ciuda tuturor acestor pericole, a reuşit o perioadă lungă de timp să îşi întreţină familia din gunoaie. „În total, am lucrat 11 ani. Condiţiile erau catastrofale: când ploua era dificil, când bătea soarele, la fel. Era și periculos, mai ales noaptea.”[1]

În anul 2010, la o iniţiativă a Băncii Mondiale de protejare a mediului, groapa de gunoi a fost închisă şi a lăsat fără venituri pentru supravieţuire sute de oameni, inclusiv pe Yassine.

Lucrurile au luat o întorsătură pozitivă atunci când guvernul a decis ca la noua linie de selectare a gunoiului să lucreze cei care mai înainte scormoneau prin gunoaie. Înainte se luptau între ei pentru cele mai bune gunoaie, acum puteau să devină colegi de muncă. Li s-a oferit şansa să se organizeze într-o cooperativă şi să folosească veniturile aşa cum decideau ei.

Au profitat de oportunitatea oferită, iar ca lider al cooperativei l-au ales pe Yassine. Era cel mai potrivit pentru acest rol, le ştia foarte bine nevoile şi, mai mult decât atât, avea clar abilităţi de conducător: calm, inteligent şi cu viziune. Şi-au numit cooperativa Al-Tawafouk, care tradus înseamnă „încredere”. În cadrul cooperativei au decis ca numărul de ore muncite şi salariile să fie egale pentru toată lumea. Deciziile referitoare la folosirea veniturilor suplimentare aveau să fie luate tot împreună.

Condiţiile de muncă la noua groapă de gunoi nu se pot compara cu cele din trecut. Au acum o bandă acoperită de selectare a gunoiului, aşa că nu trebuie să îşi mai facă griji atunci când plouă sau este prea cald. De asemenea, reziduurile medicale sau industriale nu sunt permise. Au un salariu stabil, care le permite să nu îşi mai facă griji pentru ziua de mâine, beneficiază de asigurare medicală şi de transport până acasă, iar programul de lucru este de doar 6 ore. Mai presus de toate însă, şi-au recăpătat demnitatea pierdută printre gunoaie.

Yassine este numit de colegii de muncă „un superstar”. A reuşit să facă lucruri uimitoare şi a contribuit la dezvoltarea centrului de reciclare. A investit veniturile suplimentare în noi camioane şi în tehnologii care să le uşureze munca. Gerard Pregnant, managerul firmei franceze care a facilitat tranziţia la noul centru de reciclare, îl admiră de asemenea: „ Yassine nu era un ‘Benny Oui Oui’, aşa cum îi numim în franceză pe cei care se comportă ca un preş. Când îi sugerai ceva, nu spunea imediat „da”. Apăra interesele cooperativei. Dar găsea întotdeauna o cale de compromis şi ne ajuta să inovăm acest tip de relaţie.”[2]

Astăzi, centrul de reciclare este unul dintre cele mai mari din Maroc şi este un model pe care Banca Mondială intenţionează să îl folosească în continuare. Doar în Maroc au fost deschise alte 18 astfel de centre, cu mai bine de 1.000 de angajaţi dintre foştii căutători prin gunoaie.

La Al-Tawafouk, veniturile anuale depășesc 400.000 de euro, iar cantitatea de gunoi reciclat crește constant. În anul 2016, au reciclat mai bine de 12.000 de tone de gunoi, iar cantitatea de gunoi reciclat a crescut datorită noii linii de procesare, cumpărată tot la iniţiativa lui Yassine. În anul 2015, acesta a terminat facultatea şi este licenţiat în gestionarea companiilor. Este membru în comitetul de strategii al Ministerului Mediului din Maroc, dar nu a uitat de unde a plecat. Știe că în Maroc mai sunt încă mulţi în situaţia în care era el pe vremuri, așa că a acceptat să ajute la formarea altor cooperative şi visează la o federaţie de cooperative. Şi-a păstrat smerenia, curajul şi încrederea. În fond, ele l-au adus până aici.

Footnotes
[1]„ Stéphanie Wenger, «A décharge de revanche», 17 iun. 2017, ladepeche.ma”.
[2]„ Rebecca Rosman, «These trash pickers used to have miserable jobs. Now they run their own recycling cooperative», 20 apr. 2017, pri.org”.

„ Stéphanie Wenger, «A décharge de revanche», 17 iun. 2017, ladepeche.ma”.
„ Rebecca Rosman, «These trash pickers used to have miserable jobs. Now they run their own recycling cooperative», 20 apr. 2017, pri.org”.