Oceanele au înmagazinat cu 60% mai multă căldură decât se estimase

115

Oceanele lumii au înmagazinat cu 60% mai multă căldură decât se estimase anterior, arată un studiu recent, care inventariază și consecinţele acestei vești surprinzătoare pentru cercetători.

Încălzirea oceanelor este o consecinţă logică a încălzirii globale. Totuși, până acum experţii au crezut că, în comparaţie cu cantitatea de dioxid de carbon emisă prin activităţile umane, planeta a suportat o încălzire rezonabilă, punctează Laure Resplandy, geolog la Universitatea Princeton și coordonatoarea studiului publicat în revista Nature.

Studiul a infirmat aceste supoziţii, arătând că planeta s-a încălzit periculos, doar că acest surplus de căldură a fost ascuns în apele oceanului. De fapt, în ultimul sfert de secol, în fiecare an oceanul a absorbit cu 60% mai multă căldură decât se credea, ceea ce înseamnă că suma anuală reprezintă de peste opt ori consumul anual de energie din lume.

Încălzirea oceanelor nu semnifică altceva decât că „rata de încălzire și sensibilitatea Pământului la gazele cu efect de seră se află la capătul superior”, afirmă Paul Durack, cercetător știinţific la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore din California.

Studiul sugerează faptul că am putea avea un buget de carbon semnificativ mai redus decât am estimat până acum, declară Joellen Russell, profesor și oceanograf la Universitatea din Arizona. Bugetul se referă la cantitatea de CO2 pe care omul o poate emite prin activitatea sa fără ca încălzirea globală să atingă un punct critic.

Un studiu recent a arătat că amprenta de carbon a omenirii este atât de mare încât ar fi imposibil să eliminăm emisiile doar plantând suficienţi copaci care să absoarbă cantităţi mari de CO2. Doar pentru a menţine creșterea temperaturii sub 2 ° C, ar trebui convertite în păduri 10% dintre cele mai productive terenuri agricole ale lumii – lucru imposibil, pentru că astfel s-ar pierde peste 40% din numărul caloriilor produse de sistemul alimentar global.

Atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2 ridică deja numeroase provocări, dar raportul despre încălzirea oceanelor arată că, pentru a împiedica o creștere a temperaturii cu 2° C, emisiile rezultate din activităţile umane trebuie reduse cu un sfert faţă de estimările anterioare.

Încălzirea oceanelor confirmă ceea ce multe voci autorizate au declarat deja – pentru salvarea planetei e nevoie de măsuri ample, dar mai ales de implementarea lor urgentă.

Ce poţi face astăzi ar putea fi inutil mâine

Ne aflăm foarte aproape de a eșua în menţinerea sub control a încălzirii globale, motiv pentru care statele ar trebui să adopte măsuri „fără precedent” pentru a diminua emisiile de carbon în următorul deceniu, conchide un raport al Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC).

Nu există un precedent istoric documentat” pentru schimbările de anvergură ce trebuie operate în domeniul energiei sau al transportului pentru a nu depăși pragul de 1,5 grade Celsius, arată raportul, avertizând că aceste măsuri ar conduce la o transformare „rapidă și de lungă durată” a civilizaţiei umane, de o magnitudine încă neexperimentată.

Detenta eforturilor noastre rămâne însă, deocamdată, modestă. „Niciodată nu s-a cerut atât de puţin de la atât de mulţi oameni, într-un moment atât de critic”, afirma profesorul de știinţe politice și știinţa mediului Michael Maniates.

Jim Skea, copreședinte al grupului IPCC a declarat că mesajul către guverne a fost deja transmis, iar mingea (și responsabilitatea) este acum în terenul lor.

Raportul creionează, de altfel, o serie de măsuri practice pentru a împiedica temperatura globală să crească.

Astfel, emisiile globale ale deceniului următor ar trebui reduse cu mai mult de 1 miliard de tone pe an, iar arderea cărbunelui ar trebui să înceteze până în 2050.

Autovehiculele ar trebui să fie electrificate și alimentate cu surse regenerabile de energie, în condiţiile în care numai 4% din transportul rutier se bazează pe combustibili regenerabili, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

O provocare la care guvernele lumii trebuie să răspundă va fi și aceea de a împăduri suprafeţe întinse, în încercarea de a stoca mai mult CO2, și de a promova culturile energetice, în condiţiile în care creșterea populaţiei planetei cu 2 miliarde până în 2050 va necesita mai mult teren agricol.

Este dificil de prognozat până unde putem merge fără a ajunge în punctul critic, dar IPCC estimează că planeta își mai poate permite între 10 și 14 ani de emisii curente de carbon cu o șansă de 2 la 3 sau poate mai mare de a evita pragul de 1,5 grade Celsius. Intervalul se poate micșora dacă alte gaze cu efect de seră (precum metanul) nu vor fi ţinute sub control.

Raportul arată și că o creștere a temperaturii cu 1,5° C va fi dăunătoare, iar una de 2° C ar putea fi intolerabilă pentru anumite regiuni ale lumii. De altfel, cercetătorul James Hansen numea încălzirea cu două grade „ o reţetă pentru dezastru pe termen lung”.

Un dezastru evitabil din punct de vedere tehnic, susţine Glen Peters, director de cercetare al Centrului pentru Cercetări Climatice Internaţionale de la Oslo, dar numai dacă actorii sociali și politici intră în joc.

Putem avea încredere în tehnologie, însă nu și în natura umană, conchide Nathaniel Rich într-un articol pentru The New York Times. Un adevăr pe care Cehov îl știa la începutul secolului trecut, când scria drama Livada cu vișini.

Ne putem regăsi printre personajele, care-și pierd ultimele ocazii de a salva moșia în flecăreli, recepţii și cadouri nerezonabile. Sau putem fi scenariștii care decid să modifice traiectoria vasului pe care se află, cel puţin atât cât depinde de ei.