4 paşi pentru a fi virtuoşi

38

Într-o lume care are nevoie de oameni virtuoşi, oneşti, care să întreprindă lucruri valoroase pentru societate, autorul Christian Miller, profesor asociat de Filosofie la Universitatea Baptistă Wake Forest (Carolina de Nord) încearcă să dea un răspuns la o întrebare importantă.

Această întrebare este: Care sunt lucrurile în care credem, care sunt principiile după care ne ghidăm astfel încât să fim oneşti (virtuoşi). Într-un articol recent, publicat pe site-ul bigquestionsonline.com, Miller scoate în evidenţă patru categorii de credinţe care ne determină să fim cinstiţi.

În primul rând, modelele de virtuositate sunt un catalizator pentru propriul comportament virtuos. Aceste modele, care pot lua forma „Maria Tereza este o persoană pe care o admir", „bunica mea este o persoană curajoasă", „dacă el poate să înfrunte nedreptăţile înseamnă că şi eu pot" influenţează felul nostru de gândire.

Această legătură între model şi comportament este explicată prin faptul că o convingere este cu atât mai puternică cu cât declanşează un răspuns emoţional. Un studiu realizat de psihologul Jonathan Haidt, de la Universitatea Virginia, a arătat că cei care cei care au modele ale căror fapte sunt morale şi admirabile simt un simţământ de măreţie, cu alte cuvinte se simt „ridicaţi" ei înşişi. Totodată, un studiu care a analizat acest simţământ de „înălţare" a descoperit că cei care se simt motivaţi să facă fapte bune sunt mai puţin predispuşi să discrimineze rasial pe alţii, sunt mai înclinaţi să ajute şi acordă un timp mai lung slujirii altora.

În al doilea rând, opinia despre propria onestitate influenţează virtuositatea. Opinia despre propria onestitate poate îmbrăca două forme: fie cineva crede despre sine că este o persoană onestă şi că îi pasă de alţi oameni, fie opinia celorlalţi despre sine este bună („soţul meu consideră că sunt dispusă să ajut pe semenul meu", „nimeni nu crede că sunt leneş"). Acestea funcţionează ca nişte etichete pe care ni le punem singuri sau pe care ni le pun alţii şi care ne responsabilizează să trăim potrivit cu înălţimea acestor aşteptări.

Multe studii efectuate de-a lungul timpului au relevat legătura dintre aceste etichete, puse sau auto-impuse, şi comportamentul uman. În cadrul unuia dintre aceste studii, realizat de psihologul Robert Kraut de la Universitatea Carnegie Mellon, participanţii au fost rugaţi să facă o donaţie unui ONG. Jumătate dintre donatori au fost felicitaţi şi li s-a spus că sunt generoşi. După o săptămână, cele două grupuri au fost rugate din nou să doneze. Rezultatul a fost că cei cărora li s-a spus că sunt generoşi au donat sume de două ori mai mari decât celălalt grup, ai căror participanţi nu au fost apreciaţi în niciun fel.

În al treilea rând, standardele morale întăresc comportamentul virtuos. Între aceste standarde morale acceptate şi promovate de societate sunt generozitatea faţă de cei în nevoie (donaţii, acţiuni caritabile), respectul faţă de toţi sau credinţa că furtul sau înşelăciunea este un act condamnabil. Totuşi, studiile au relevat că oamenii tind să nu respecte standardele morale atunci când există posibilitatea să trişeze şi să nu fie prinşi.

Această concluzie este reliefată elocvent de un studiu realizat de Nina Mazar, profesor la Rotman School of Management din Toronto. Aceasta a împărţit studenţii în două grupuri şi le-a dat un test, cu promisiunea că ei vor primi o sumă de bani pentru fiecare răspuns corect. Cei din primul grup care au fost atent supravegheaţi şi nu au avut posibilitatea să copieze au obţinut, în medie, 3,1 răspunsuri corecte. Cei din al doilea grup, care au putut copia, au dat, în medie, 4,2 răspunsuri corecte.

Studiul a continuat însă. Mazar a ales un al treilea grup de studenţi, pe care i-a rugat ca, înainte de începerea testului, să spună din memorie cele 10 porunci sau cât mai multe dintre acestea. Apoi, testul s-a desfăşurat în condiţiile de care au beneficiat studenţii din al doilea grup, adică au putut copia. Rezultatul a fost surprinzător. Studenţii din acest al treilea grup au dat, în medie, 2,8 răspunsuri corecte, chiar mai puţine decât cei care nu au putut copia.

Care este explicaţia? Persoanele care au vii în minte standarde morale sunt mai înclinaţi să le respecte, chiar în condiţiile în care pot avea un avantaj material de pe urma copiatului.

În al patrulea rând, anumite credinţe religioase cred nivelul de virtuositate. Asemenea credinţe, precum „a doua cea mai mare poruncă este să-l iubeşti pe vecinul tău ca pe tine însuţi", „nu voi ajunge în cer dacă nu devin o persoană mai bună", „fiecare om este creat după Chipul lui Dumnezeu".

Un studiu naţional realizat în rândul a peste 2.400 de elevi americani de clasa a XII-a a comparat comportamentul virtuos cu participarea la serviciile religioase. Astfel, există o corelaţie între traficul de droguri, chiulitul de la ore şi volunatariat şi participarea religioasă. În timp ce 37,8% dintre elevii care nu aveau nicio afiliere religioasă nu au participat la nicio acţiune de voluntariat în ultimele 12 luni, elevii care mergeau săptămânal la biserică erau într-un număr de trei ori mai mic (13,1%). De asemenea, procentul celor ne-religioşi care au avut probleme cu poliţia în ultimele 12 luni era de 13,7%, în timp ce cel al elevilor religioşi era la jumătate, 6,4%.

În practică, eficienţa fiecăruia dintre aceşti factori diferă de la individ la individ. Însă mai presus de eficienţa lor particulară sau societală, rolul acestor patru convingeri este să stârnească anumite emoţii şi sentimente pentru a ne motiva şi să creeze o structură mentală care să fie atentă la nevoile celorlalţi.