7 minciuni pe care le cred soţiile de pastor

3540

Orice soţie de pastor știe că viaţa nu este ușoară. Pe lângă problemele de zi cu zi, Christine Hoover a fost mai mult copleșită de bătăliile interioare care au venit odată cu această postură. Și, pe măsură ce anii au trecut, ea a învăţat să le recunoască repede și are uneltele potrivite pentru a le combate. Tocmai din această perspectivă scrie un articol pe Christian Post, pentru ca și alte soţii de pastori să găsească putere în rezolvarea problemelor comune.

Prima problemă ar fi că identitatea femeii devine identitatea soţiei de pastor. Dacă înainte de căsătorie fiecare avea o identitate stabilită de propria personalitate, după căsătorie eticheta este „soţia pastorului X". Pentru Christine, asta a însemnat o trecere subtilă de la identificarea ca și creștin, ca și copil al lui Dumnezeu, la identificarea cu un rol, un statut, o categorie, o etichetă. Iar în timp ce identitatea personală se pierde în acest rol, devin mai importante performanţa cu care interpretezi acest rol și mândria de a fi bună în rol decât relaţia adevărată cu Dumnezeu.

În alt doilea rând, multe soţii de pastor se văd ca și cârja unui om chemat să îl slujească pe Dumnezeu. Ele nu au niciun rol în asta, ele nu au fost chemate în același scop. Christine spune că aceasta este o scuză pentru cele mai timide sau pline de resentimente, o scuză pe care ea însăși a folosit-o când vroia să scape de îndatoriri și să fie liberă, ca înainte. Pe principiul dacă A=B și B=C, atunci A=C, Christine a înţeles, până la urmă, că, dacă Dumnezeu i-a dat acel bărbat, iar pe bărbat l-a chemat pentru slujire, atunci și ea a fost chemată pentru același scop. „Îl onorez pe Dumnezeu atunci când onorez bărbatul pe care mi l-a dat", scrie ea.

În al treilea rând, Christine a petrecut ani de zile sufocându-și propria personalitate deoarece încerca să-și interpreteze rolul soţiei de pastor într-un anumit fel, luând ca exemple alte soţii de pastori de succes. După ce a încercat să probeze diverse astfel de „reţete", care veneau la pachet cu un anumit fel de a fi, de a vorbi, de a te îmbrăca, de a face anumite activităţi pentru biserică, a descoperit că este mult mai productiv și mai satisfăcător să faci ce poţi mai bine cu ceea ce ţi-a dat Dumnezeu în mod personal.

O altă „minciună" des întâlnită este credinţa că, în timp ce pastorii sunt extrem de importanţi pentru binele bisericii, soţiile lor nu sunt mai mult decât o piesă decorativă. Atunci când crezi această minciună, pierzi viziunea oportunităţilor pe care le ai, spune Christine. „Dintr-un motiv pe care încă nu îl înţeleg pe deplin, doar pentru că sunt soţia pastorului, pot influenţa oamenii din jurul meu." Christine a descoperit oportunităţile de a răspândi Cuvântul mai ales atunci când afla despre situaţiile unor enoriași cu probleme, iar asta i-a arătat importanţa rolului ei în viaţa bisericii.

Până la urmă, și slujirea oamenilor a devenit o problemă. Deși este de acord că, în principal, asta este ceea ce trebuie să facă o soţie de pastor, misiunea fiecărui om este să îl slujească pe Dumnezeu înainte de toate. În cazul soţiilor de pastori, linia dintre slujirea lui Dumnezeu și slujirea oamenilor poate devenit atât de subtilă, încât convingerea că îl slujesc pe Dumnezeu, când de fapt slujesc oamenii, este minciuna cea mai simplă de crezut. Cum poţi să îţi dai seama? „Dacă cauţi să îţi găsești motivaţia în oameni, dacă aștepţi de la ei să îţi spună ce să faci, cum să faci, cât de bine faci, atunci slujirea e un joc pierdut", spune Christine.

Soţiile de pastori mai au o problemă. Cred că trebuie să fie disponibile pentru oricine, oricând, că trebuie să se ocupe de tot, să fie prezente peste tot, să accepte orice rugăminte. Adevărul simplu este că, dacă o femeie ar încerca să facă toate aceste lucruri, pur și simplu ar înnebuni. Nu ar avea prieteni adevăraţi, nu ar avea timp să se odihnească, și-ar neglija propria familie pentru a putea mulţumi pe toată lumea. Cheia este, după Christine, să se rezolve mai întâi punctul anterior de pe listă. După aceea, prima prioritate ca timp trebuie acordată lui Dumnezeu, iar în al doilea rând soţului și copiilor. Până la urmă, pastorul este cel care trebuie să aibă grijă de cei din comunitate.

Ultima pe listă este minciuna conform căreia soţia de pastor nu trebuie să ceară ajutor și nu poate să își împărtășească problemele cu nimeni, mai ales din biserică. S-a întâmplat de multe ori ca o soţie de pastor să-i ceară un sfat unui prieten de încredere care ori nu știe cum să răspundă, ori îi spune mai departe altei persoane, ceea ce face ca, până la urmă, soţia de pastor să se închidă în ea și să nu aibă încredere în nimeni. Adevărul este că nicio femeie nu este atât de puternică încât să nu aibă nevoie de un sfat și că oricine are dreptul la un prieten cu care să lege o relaţie adevărată.