Banii, teologia și politica: o relaţie cu influenţe reciproce

431

Au religiile o viziune politică? Și cât de mult contribuie situaţia financiară a credincioșilor la conturarea unei anumite percepţii asupra peisajului politic? Sunt întrebări la care un amplu sondaj oferă răspunsuri neașteptate, iar politicienii vor trebui să ţină cont de această realitate.

Chiar dacă uneori sunt negate, opţiunile politice ale bisericilor există. Este deja un fapt cunoscut că religia constituie o forţă în configurarea vieţii politice americane, unde, în ciuda separării bisericii de stat, grupurile religioase au de multe ori poziţii destul de clar conturate pe teme politice și sociale.

Apartenenţa religioasă (sau lipsa acesteia) a candidaţilor la funcţiile publice este de fiecare dată un subiect de analiză în contextul campaniilor electorale. Analiștii evaluează de multe ori șansele candidaţilor în funcţie de votul evanghelicilor sau votul catolicilor, iar în ultimul timp și votul „nereligioșilor” a căpătat o pondere tot mai mare. Harta religioasă a SUA dictează semnificativ felul în care sunt structurate mesajele posibililor viitori președinţi.

Un sondaj cu miză politico-religioasă

Un sondaj recent creează niște surprize în ceea ce privește viziunea despre politică în funcţie de ideologia religioasă specifică. 32.000 de respondenţi, din 44 de grupuri religioase, inclusiv atei sau agnostici, au făcut parte din cercetarea efectuată de Pew’s Religious Landscape. Acestora li s-au adresat întrebări specifice care au permis identificarea religiei fiecărei persoane și maniera în care aceasta îi modelează orientarea politică.

Rezultatele cercetării au fost prezentate de către RNS sub forma unui grafic cu două axe. Pe axa orizontală este reprezentată implicarea statului în viaţa oamenilor prin serviciile pe care le oferă, iar pe axa verticală este evidenţiat rolul statului în protejarea moralităţii societăţii.

Fiecare grup religios analizat se regăsește într-unul dintre cele patru cadrane ale graficului. Opţiunile lor sunt dispersate în funcţie de cât de prezent sau de absent consideră că ar trebui să fie mediul politic în sfera socio-economică sau în relaţia acestuia cu reglementarea moralităţii publice.

Ce relevă studiul?

Se observă cu ochiul liber că evanghelicii sunt conservatori (doresc un rol redus al politicienilor în viaţa lor, în schimb așteaptă de la aceștia protejarea moralităţii). Nu același lucru se poate spune despre penticostali, care sunt de acord cu măsuri intervenţioniste ale statului în probleme economice și sociale.

Bisericile tradiţionale au opinii similare cu evanghelicii, însă doresc o implicare mai redusă a statului în protejarea moralităţii tradiţionale. Catolicii sunt dispuși în zona centrală a graficului, acoperind spaţii din toate cele patru cadrane.

Interesant de constatat este că există grupuri religioase cu mari diferenţe teologice, dar care prezintă similarităţi în atitudinea faţă de politică. Astfel, catolicii, ortodocșii, adventiștii, evreii vor o implicare mai redusă a statului în economie, dar nu și în ceea ce privește raportarea la moralitate.

Un alt lucru interesant este faptul că există diferenţe mari în cadrul aceluiaşi grup confesional, în funcţie de rasă. De exemplu, baptiștii și penticostalii de culoare își doresc guverne puternice, care să asigure servicii, dar și protecţia moralităţii, dar nu același lucru este valabil în privinţa membrilor de culoare albă a acestor confesiuni, care sunt în dezacord cu ideea unui guvernări puternic implicate în sfera economico-socială.

Buzunarul enoriașilor contează

În evaluarea percepţiei credincioșilor asupra rolului economic al statului, se poate ca diferenţele din grafic să fie explicate și prin componenta financiară care există în fiecare grup confesional în parte. De exemplu, confesiunile protestante de culoare au un procent ridicat de enoriași (aproximativ 47%) care obţin mai puţin de 30.000 de dolari pe an. Ei constituie o categorie care beneficiază de programe sociale, iar din acest punct de vedere pare natural ca opţiunea lor să fie în favoarea unui stat care oferă mai multe servicii.

În mod similar, protestanţii tradiţionali albi, cum ar fi metodiștii, episcopalienii sau prezbiterienii au venituri ridicate  (36% dintre aceștia câștigă peste 75.000 de dolari pe an). Ei nu beneficiază de serviciile sociale ale statului, ca atare nu este nimic surprinzător că își doresc un stat mai absent, atât din sfera socială, dar și din cea morală. Penticostalii se situează sub media americană în ceea ce privește bogăţia și educaţia, ceea ce explică de ce sunt și foarte sus plasaţi în grafic, aproape de procentul maxim în ceea ce privește existenţa unui guvern puternic implicat în societate, dar și în reglementarea morală.

În timp ce veniturile par să indice poziţiile politice ale unor grupuri religioase de pe grafic, există și excepţii. De exemplu, 65% dintre hinduși obţin peste 75.000 de dolari pe an, dar sondajul evidenţiază acest grup ca fiind favorabil unui stat mai dezvoltat, cu mai multe servicii. În schimb, 58% dintre evanghelicii albi câștigă mai puţin de 50.000 de dolari pe an, mulţi beneficiind direct de serviciile sociale, însă sondajul sugerează preferinţa lor pentru un guvern mai absent, cu mai puţine servicii.

Luând în considerare aceste diferenţe, putem presupune că, pe lângă factorul economic, mai există și alţi factori care merită să fie luaţi în considerare. Cel teologic este unul dintre ei.

Implicaţiile teologice ale studiului

Referindu-se la datele sondajului, analiștii site-ului thinkprogress susţin că acestea pot sugera că afilierea religioasă constituie un indicator puternic referitor la convingerile politice. „Biserica pe care o frecventezi îţi configurează viziunea politică?” „Da, într-un anumit fel”, răspund analiștii, care nu sunt convinși că teologia deţine rolul principal în modelarea percepţiei politice. O analiză mai profundă care să coreleze istoria, teologia și tendinţele reale de vot ale enoriașilor ar fi utilă pentru a obţine o imagine mai exactă cu privire la impactul teologiei asupra percepţiei politice.

În lucrarea Etica protestantă și spiritul capitalismului, Max Weber a încercat deja această corelaţie, demonstrând cum o anumită percepţie teologică a creionat o viziune despre societate ale cărei efecte le resimţim și astăzi. Însăși structurile politice au fost modificate ca urmare a influenţei protestante, teologia reușind să modeleze nu doar comportamentul religios, ci și mentalitatea asociată afacerilor mundane. În opinia sociologului german, etica și înţelegerea protestantă a lumii au influenţat în mod pozitiv dezvoltarea capitalismului.

Faptul că ideologia religioasă modelează percepţia despre societate în ansamblul ei a fost recunoscut și de dr. Sascha Becker, de la Universitatea Warwick, din München. El a ajuns la concluzia că religia ar putea fi un factor care să explice discrepanţele economice dintre nordul și sudul Europei, potrivit The Guardian. Acestea ar fi un rezultat al diferenţelor de percepţie dintre gândirea catolică și cea protestantă.

Cu alte cuvinte, grupurile religioase, așa cum relevă și studiul de faţă, au propriile lor scheme de gândire în privinţa vieţii sociale, economice sau politice. Chiar și acele religii care sunt mai pasive în peisajul politic pot influenţa mersul societăţii, în bine sau în rău. De aceea, în problema modelării unei viziuni despre politică și societate nu există spaţiu neutru. Orice mesaj cu conotaţie religioasă transmite și o viziune despre ceea ce ne înconjoară.