A fost misionar, explorator, medic, activist contra sclaviei și o adevărată celebritate din epoca victoriană, iar moartea lui a declanșat un doliu public de amploarea funeraliilor Prinţesei Diana. S-au împlinit 200 de ani de când David Livingstone s-a născut în Blantyre, Scoţia, relatează Religion News.

David Livingstone s-a născut pe 19 martie 1813 într-o familie săracă și a început să lucreze într-o ţesătorie încă de la vârsta de 10 ani. Deși a fost nevoit să muncească din greu ca să-și câștige existenţa, acest lucru nu l-a împiedicat să studieze medicina. La 23 de ani, a fost admis la Anderson College, din Glasgow, iar la 27 de ani a fost trimis ca misionar în Africa.

La scurt timp după ce a ajuns în Africa, Livingstone și-a pus trei ţinte: să exploreze continentul, să-i convertească pe africani la creștinism și să lupte contra comerţului cu sclavi. Scrisorile pe care le trimitea Societăţii Misionare din Londra au ajutat mult la alimentarea mișcării de desfiinţare a comerţului cu sclavi, pe care el îl descria drept „rana deschisă a lumii”. A luptat toată viaţa contra sclaviei, dar toate eforturile sale s-au materializat abia după moartea sa, când sclavia a fost abolită în Africa de Est.

De asemenea, contribuţiile sale din acea perioadă în domenii precum medicina, geografia și istoria naturală au fost și încă sunt semnificative. „Livinstone a fost un misionar uimitor, și chiar mai mult decât atât. […]„Nu era cea mai celebră persoană din Scoţia; era cea mai celebră persoană din întreaga lume!”, afirmă istoricul scoţian Tom Devine.

Când a murit, în 1873, în vârstă de 60 de ani, inima i-a fost îngropată în Africa (în Zambia de astăzi), iar trupul și jurnalele sale de călătorie au fost transportate pe braţe de băștinași, întâi pe jos și apoi cu vaporul, la mii de kilometri, până în Anglia. Această procesiune a avut o solemnitate emoţionantă, fiind efectuată exclusiv de oamenii locului, care l-au cunoscut şi preţuit. Au fost depuse la Westminster Abbey, unde Livingstone a fost înmormântat.