Cercetare adventistă dezvăluie motivele celor care părăsesc biserica

490

În timp ce statistici globale recente relevă modificări majore în curenţii de convertire la creștinism, prefigurând extincţia creștinismului în occidentul industrializat și tot mai secular, Biserica Adventistă își face propriul recensământ, identificând, totodată, motivele pentru care 1 din 3 membri părăsește biserica.

În ultimii 50 de ani, Biserica Adventistă a pierdut aproape 1 din 3 membri, au anunţat cercetătorii prezenţi la summitul global Nurture and Retention, organizat de Departamentul Arhive, Statistici și Cercetare, al Bisericii Adventiste (ASTR), la sediul Conferinţei Generale în Silver Spring, Maryland (SUA). Nu mai puţin de 30 de milioane de persoane au fost botezate începând cu anii ’60, a declarat Dr. David Trim, unul dintre organizatori. Cu toate acestea, biserica are un număr global de membri de sub 18 milioane. Statisticile oficiale, ajustate în urma unor audituri locale, relevă că numărul celor care au părăsit biserica a fost, în multe comunităţi, egal cu numărul botezurilor. La nivelul ultimului secol, se pare că raportul membri pierduţi – nou-convertiţi este de 43 la 100.

„Aceste cifre sunt prea mari,” a declarat Trim audienţei formate din 100 de delegaţi de pe șase continente. „Există un sens teologic ale acestor statistici, iar acela este că misiunea lui Dumnezeu este căutarea celor pierduţi”, a mai spus directorul ASTR.

Un sondaj bazat pe interviuri cu 1.053 de membri inactivi sau excluși, din toată lumea, a arătat care sunt cele mai frecvente motive care îi determină pe adventiști să părăsească biserica. Potrivit cercetătorului Monte Sahlin, reprezentant al organizaţiei Center for Creative Ministry, motivele acestea au mult mai puţin de a face cu acţiunile bisericii sau cu doctrina ei decât au cu problemele personale ale membrilor. Conflictele maritale, șomajul, o boală gravă, schimbarea domiciliului sau un deces în familie, ba uneori mai multe astfel de evenimente la un loc au fost motivele invocate de cei care au părăsit biserica. O majoritate de 60% dintre cei intervievaţi au declarat că niciun reprezentant al bisericii (pastor sau alt slujbaș) nu i-a vizitat după ce au renunţat să mai meargă la biserică. „Impresia generală”, a spus Sahlin, „este că multe dintre retrageri sunt necontestate și că, atunci când au loc vizite, acestea se bazează pe presupunerea că membrii pleacă fiindcă sunt în dezacord cu o învăţătură a bisericii, însă statisticile au dovedit că aceste cazuri sunt rare.” De vină, potrivit analizei lui Sahlin, este faptul că biserica nu simte și, implicit, nu răspunde nevoilor reale ale persoanelor care suferă. Acest tipar al lipsei unui răspuns adecvat se regăsește în bisericile adventiste de oriunde din lume și este, potrivit lui Sahlin, „principala explicaţie pentru numărul mare de retrageri și excluderi. O congregaţie căreia îi pasă, în mod activ, de membri este mai predispusă să păstreze mai mulţi dintre membrii botezaţi”, a adăugat cercetătorul.

O altă concluzie a sondajului a fost aceea că o proporţie ridicată a membrilor care au fost botezaţi în copilărie și apoi, ca tineri adulţi, s-au mutat în zone metropolitane pentru studii sau pentru a avansa în carieră au „pierdut legătura cu biserica, deși încă se identifică drept credincioși adventiști”. Interesant este că proporţia aceasta nu diferă în funcţie de originea credinciosului: dacă este născut într-o familie adventistă sau dacă s-a convertit înainte de vârsta adultă, nefiind dintr-o familie adventistă. Concluziile studiului de la Creative Ministry sunt susţinute și de un alt sondaj, de dimensiuni mai mici, efectuat de Dr. Anthony Kent, secretar asociat în cadrul Asociaţiei Pastorale de la Conferinţa Generală.

Citește și: De ce îngroașă tinerii adventiști rândurile „neafiliaţilor”

În cadrul aceluiași summit au mai fost prezentate și rezultatele unor studii care au completat imaginea de ansamblu, privind fluctuaţiile de membri în cadrul Bisericii Adventiste. Un raport ANN a evidenţiat modificări ale modului în care biserica a abordat potenţialii membri. „După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, multe grupuri adventiste au sponsorizat evenimente evanghelistice extravagante – însoţite de coruri masive și prezentări pe ecrane uriaşe. Însă în timp ce multe dintre organizaţiile-sponsor doreau să creeze atmosfera unei șanse unice, mulţi dintre cei nou-convertiţi s-au alăturat bisericii, crezând că aceasta este o șansă la prosperitate. Atunci când bisericile locale cărora li s-au alăturat nu au avut o strategie de integrare pe termen lung și nicio infrastructură confesională, cei mai mulţi dintre cei convertiţi de curând au încetat să mai frecventeze biserica.”

Concluzia întâlnirii a fost una de responsabilizare atât la nivel organizaţional, cât și la nivel individual. „Afirmăm că este necesar ca Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea să construiască de urgenţă relaţii iubitoare în cadrul bisericilor locale. (…) Ne rededicăm viziunii lui Dumnezeu privind misiunea, o misiune bazată pe ucenicie”, se arată în declaraţia semnată de participanţi, citată de Adventist Today.