Istoria din spatele descoperirii relicvelor Sfântului Petru

341

Vaticanul a expus duminică, în premieră, în faţa mulţimii reunite în Piaţa "Sfântul Petru", osemintele atribuite apostolului Petru, considerat fondatorul bisericii creştine, informează AFP.

Papa Francisc s-a recules în faţa relicvariului de bronz unde au fost puse cele nouă fragmente de oase. Pe lângă el, zeci de mii credincioşi din întreaga lume se rugau la Sfântul Pentru, considerat primul papă al Bisericii Catolice.

Controversa în jurul acestor oseminte a început în 1448, când o echipă de arhitecţi și ingineri i-au dat Papei Nicolae al V-lea o veste proastă, baziliza veche de 1.100 de ani suferea de atât de multe defecte structurale, încât era imposibil de reparat. Singura soluţie era să dărmâne vechea biserică și să înalţe o nouă bazilică în loc. În consecinţă, muncitorii au ridicat noua clădire peste mai multe locuri de veci.

În 1939, o altă echipă de muncitori care lucra în subsolurile Vaticanului a dat peste acest vechi mausoleu creștin. Un arheolog a fost chemat să investigheze locul. Se pare că muncitorii descoperiseră acoperișul mausoleului. S-a comandat o excavare în profunzime, care a dus la descoperirea a ceea ce se crede a fi mormântul lui Petru.

Mulţi istorici creștini și de alte religii cred că Petru a murit în Roma pe timpul lui Nero. Scriitorul Seneca a lăsat într-o scrisoare mărturia că văzuse „criminali" crucificaţi invers, cam la aceeași dată cu execuţia lui Petru. Fiind un criminal condamnat, Petru, ca și Iisus, nu avea dreptul la o înmormântare normală, și trupul lui trebuia să fie aruncat într-o groapă comună. Cu toate astea, există destule mărturii că primii creștini deseori recuperau trupurile celor morţi pentru a-i îngropa cum se cuvine. În jurul anului 200 d.H., un preot al Bisericii Catolice, pe nume Gaius, îi scria unui corespondent să meargă la Vatican pentru a găsi „trofeele celor care au fondat biserica". Conform profesorului John Curran de la Universitatea Queen's din Belfast, se pare că aceasta este prima menţiune scrisă în care Petru este asociat în mod explicit cu Vaticanul, situat lângă Roma.

Papa Pius al XII-lea a fost cel care a vorbit prima dată despre descoperire, în anul 1950, fără să menţioneze că deţine certitudinea că osemintele i-ar aparţine lui Petru. Fragmentele de oase au fost analizate pentru prima dată de dr. Galeazzi-Lisi, care a conchis că ar fi vorba despre un bărbat cu o constituţie atletică, care avea între 65 și 70 de ani la momentul morţii. Cu toate acestea, Lisi nu era un specialist, ci doar un medic generalist. Autorităţile papale au cerut o a doua opinie, și oasele au ajuns la Venerando Correnti, profesor de medicină antropologică la Universitatea din Palermo. Concluziile sale nu putea fi mai diferite de cele ale lui Lisi. După Corrneti, ar fi fost vorba despre trei persoane, printre care și o femeie, care ar fi fost îngropaţi împreună și ar fi murit pe la 70-75 de ani, în timp ce bărbaţii ar fi avut în jur de 50 de ani la momentul morţii.

Concluziile nu au fost satisfăcătoare și un al treilea specialist a fost chemat pentru expertiză, profesoara Margherita Guarducci, expertă în epigrafie greacă la Universitatea din Roma. Guarducci a examinat o piatră funerară descoperită de arheologi, pe care ea a determinat că scria „Petros eni", adică „Petru este aici". Cu toate acestea, alţi observatori susţin că inscripţia ar trebui citită „Petr[os] en[dei]" sau „Petr[ou] end[ei]", care înseamnă „Petru nu este aici", o notă de lămurire pentru cei care cred în mod greșit că acolo este îngropat apostolul.

Guarducci i-a prezentat Papei Paul al VI-lea concluziile sale, motiv pentru care, pe data de 26 iunie 1968, papa a anunţat că Vaticanul deţine osemintele lui Petru. Astfel, la mai mult de 50 de ani de la momentul excavării și al descoperirii, concluziile investigaţiei sunt încă controversate. Mulţi arheologi denunţă concluzia lui Guarducci, dar spun că nu au ce să facă în această privinţă. „Niciun papă nu a permis vreodată un studiu exhaustiv, poate din cauza unui blestem de 1.000 de ani, atestat de documente secrete și apocaliptice, care ameninţă că oricine va deranja mormântul lui Petru va plăti scump", se plânge Bruno Bartoloni, fost corespondent la Vatican, autor al cărţii The Ears of the Vatican.

 Ziarele au notat în aceste zile, în care a avut loc premiera la Vatican, că asemenea concluzii nici nu au vreo relevanţă, din moment ce creștinii catolici întotdeauna s-au rugat la Sfântul Petru în Vatican și vor continua să facă asta, indiferent dacă mormântul este cel real sau nu.