Un credincios adventist italian a învaţat să scrie, la 74 de ani, pentru a-și putea scrie povestea vieţii. Luna aceasta, Castrenze Chimento a fost distins cu Premiul Pieve Saverio Tutino tocmai pentru autobiografia sa.

Chimento s-a născut în Alia (Palermo), în 1935, iar jurnalul pe care l-a publicat îi urmărește experienţele dintre anii 1940 și 1956. Seniorul povestește violenţele și umilinţele pe care le-a îndurat în tinereţe și, din care, spune el, doar credinţa sa – adventistă – l-au putut scăpa.

Despre credinţă, Chimento povestește că „a fost un moment de cotitură în viaţa mea", notează publicaţia italiană La Nazione.

După moartea fratelui său cel mare, în război, părinţii lui Chimento nu s-au mai putut înţelege și au fost nevoiţi să divorţeze. Mama lui Chimento s-a recăsătorit și și-a concentrat atenţia mai mult pe copiii cu al doilea soţ, și pe nevoile acestuia. Tatăl vitreg a fost cel care l-a supus celor mai mari umilinţe, povestește Chimento, amintind în jurnalul său un episod de violenţă cruntă, în care bărbatul l-a târât de păr, pe stradă, mai bine de 100 de metri, după ce copilul nu l-a ascultat atunci când i-a cerut să îi cumpere o ţigară.