Demascarea preoţilor pedofili: „Lui Dumnezeu nu-i plac băieţeii care plâng”

2191

Papa Francisc a cerut să fie luate măsuri decisive împotriva preoţilor catolici pedofili. Cu toate acestea, anunţul a fost imediat discreditat ca fiind doar „vorbe goale" de către o organizaţie ce reprezintă victimele abuzurilor. Pe fondul acestor tensiuni, The Guardian a publicat o investigaţie șocantă cu privire la efectele celibatului asupra comportamentelor sexuale ale preoţilor și la atitudinea Bisericii Catolice faţă de victimele abuzate de preoţii ei.

După o serie de gesturi surprinzătoare, catalogate de mulţi ca făcând parte dintr-o strategie de marketing a Vaticanului, Papa Francisc începe să ia poziţie cu privire la adevăratele probleme ale Bisericii Catolice. Papa l-a însărcinat vineri pe episcopul Gerhard Mueller, șeful Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, instituţie care se ocupă de cazurile de abuz sexual ale preoţilor, să îi găsească şi să-i pedepsească pe cei vinovaţi. De asemenea, el a cerut și promovarea unor măsuri de protecţie și sprijin pentru minorii care au fost abuzaţi de clericii catolici, scrie CNN.

Anunţul a fost, însă, discreditat imediat de organizaţia Survivors' Network of those Abused by Priests (SNAP): „Încă o dată, după cum s-a mai întâmplat de sute de ori până acum, un oficial catolic de rang înalt îi cere unui alt oficial catolic de rang înalt să ia măsuri împotriva preoţilor pedofili și a episcopilor complici", a afirmat Barbara Dorris, o reprezentantă a organizaţiei americane SNAP, care și-a manifestat nemulţumirea faţă de faptul că prelaţii cu funcţii de conducere sunt menţinuţi în poziţiile lor în ciuda imoralităţii.

„Mii de copii abuzaţi din întreaga lume și o instituţie care mușamalizează cazurile: aceasta este adevărata criză [a Bisericii Catolice]", afirmă jurnalista Catherine Deveney în cadrul unei investigaţii realizate pentru The Guardian. Deveney prezintă cazurile a numeroase persoane care au fost abuzate de preoţi catolici în copilărie și scoate la iveală o atitudine de completă reticenţă a Bisericii Catolice faţă de victimele propriilor clerici.

Pat McEwan, un bărbat de 62 de ani din Scoţia, relatează cum a fost violat când avea numai 8 ani de un preot. Vorbind în public pentru prima oară, Pat Mc Ewan (foto) afirmă că a fost victima unui grup de preoţi pedofili. Principalul său agresor, preotul de la parohia lui, l-a încurajat pe Pat să-l viziteze, iar apoi i-a lăsat impresia că intră într-o transă. Pat l-a scuturat. „Tocmai vorbeam cu Iisus, care îmi spunea că vrei să ajungi în ceruri", a spus preotul. Apoi l-a întrebat: „O iubești pe mămica ta?" „Da, părinte.“ „Îl iubești pe tăticul tău?" „Da, Părinte.“ „Dar pe mine mă iubești? Pentru că aș vrea să avem un mic secret pe care nu trebuie să-l spui nici lui mami, nici lui tati, sau vei arde în focul iadului."

Evenimentele se petreceau în anii ‘50, când preoţii parohi erau consideraţi oaspeţi de onoare în familiile catolice. Preotul a făcut aranjamente pentru ca mama lui Pat, o femeie pioasă, să poată vizita moaștele de la Carfin Grotto, lăsându-l pe băiat în grija unui alt preot, prieten de-al său. Pat își amintește cum a privit-o pe mama lui pe geam îndepărtându-se de casă. Imediat după aceea, preotul s-a întors către el. „Vreau să faci pentru mine ce ai făcut și pentru preotul paroh", a zis el. Apoi m-a violat. Pentru a-i domoli lacrimile înainte de întoarcerea mamei, el i-a spus: „Lui Dumnezeu nu-i plac băieţeii care plâng. Fii un soldat al lui Christos."

Abuzurile din copilărie nu rămân cantonate doar la acea perioadă. Efectele lor se manifestă în toate aspectele vieţii adulte, precum relaţiile, alegerea și păstrarea unui loc de muncă sau sănătate. Multe dintre victime ajung în închisoare. Majoritatea suferă de alcoolism, stres post-traumatic și probleme de sănătate mintală.

Cameron Fyfe, un avocat care a avut de-a face cu peste 1.000 de cazuri de scoţieni abuzaţi de clerici catolici, afirmă: „Nici unul nu a scăpat nevătămat. […] Viaţa fiecăruia dintre ei a fost distrusă." Cazul lui Pat nu e diferit. A devenit alcoolic, dar a reușit să se abţină de la băutură în ultimele 18 luni.

Ann Matthews a fost în mod constant abuzată de preotul ei în anii `80, între 11 și 17 ani. Nu le-a spus niciodată părinţilor. Ei erau catolici devotaţi, iar preotul rostea deseori rugăciuni în casa lor. Ann povestește că preotul a încercat să o abuzeze sexual chiar și imediat după ce o vizitase pe bunica ei, care era pe moarte. Ea spune că viaţa ei e distrusă. Suferă de tulburări de alimentaţie și de somn, anxietate și depresie. Are de multe ori gânduri suicidale. Nu are un job permanent. E într-o relaţie, dar spune că nu vrea să aibă niciodată copii, ca să nu le insufle propriile temeri. „Câteodată mă simt ca și când aș fi murit cu mult timp în urmă, doar că trupul meu continuă să cutreiere pământul, fără să știe că ar trebui să se îndindă pe spate."

Un alt caz este cel al lui Helen Holland (foto), care a fost victima abuzului sexual în anii `60-70 la Nazareth House, un orfelinat condus de călugăriţe, din orașul scoţian Kilmarnock. I s-a pus o glugă pe cap, a fost imobilizată la pământ de o călugăriţă și a fost violată de un preot. Amintirile abuzului au însoţit-o mereu, motiv pentru care Helen a plătit pentru consiliere psihologică în multe etape din viaţa ei. Recent, a început să sufere de „teroare nocturnă" și a devenit somnambulă, părăsindu-și uneori chiar casa. „E ca și când aș fi din nou copil. Consilierul mi-a spus că ce încerc eu de fapt să fac e să intru în contact cu copilul din mine, numai că micuţa Helen a murit. Nu mai există. Dar nu e atât de simplu. Nu pot să pun capacul pe sicriu", explică ea. 

Autoarea anchetei jurnalistice afirmă că toate victimele menţionate au cerut ca abuzurile lor să fie recunoscute, dar s-au lovit de un tratament glacial și chiar ofensator din partea conducerii Bisericii. În cadrul unei întâlniri la care luau parte mai mulţi preoţi pentru a discuta plângerea ei, Ann a fost întrebată în mod ironic de ce a permis ca abuzul să continue; când a răspuns că era doar un copil când se petreceau acele lucruri, unul din preoţi a afirmat: „Daţi-i niște bani și lăsaţi-o odată să plece". Într-un context similar, Pat a fost redus la tăcere cu argumentul: „Nu ești decât un alcoolic."

Richard Sipe, un fost călugăr benedictin și preot catolic devenit psihoterapeut, consideră că există o legătură directă între abuzurile sexuale și celibat. În 1990, el a publicat un studiu realizat pe o perioadă de 25 de ani, care a arătat că în orice moment, 50% dintre preoţi au fost activi sexual în ultimii trei ani. Cifrele sunt valabile nu doar în Scoţia, ci și în alte locuri: Spania, Olanda, Elveţia sau Africa de Sud. „Cazul O'Brien și Scoţia nu sunt excepţii", susţine Sipe.

El afirmă, de asemenea, că 70% dintre preoţi sunt imaturi din punct de vedere psiho-sexual. Celibatul, susţine el, nu este pentru oricine. Atunci când activitatea sexuală legitimă e interzisă, unii recurg la soluţii ilegitime. „Majoritatea clericilor nu pot face faţă deprivării de activitate sexuală într-un mod constructiv", spune Sipe, adăugând că 6% dintre preoţi au făcut sex cu minori. Pe deasupra, Sipe afirmă că preoţii trăiesc vieţi duble și se apără unii pe alţii: „Corupţia pornește de sus în jos. Preoţii din poziţii înalte, rectorii și episcopii au vieţi active din punct de vedere sexual și se protejează unii pe alţii – un fel de șantaj sfânt".

 Deveney afirmă că două concepte sunt fundamentale atunci când vine vorba de înţelegerea atitudinii Bisericii. Primul dintre ele este „scandalizarea credincioșilor". În mod tradiţional, Biserica Catolică a afirmat că cel mai mare păcat pe care îl poate comite un cleric e să destabilizeze credinţa cuiva. Asfel, preoţii susţin că ascunderea abuzurilor sau minimimalizarea lor ar sluji unui scop nobil, și anume protejării credincioșilor. Însă adoptarea acestui punct de vedere presupune că orice e permis. Poţi mușamaliza abuzurile sexuale faţă de cei de la care pretinzi moralitate. Poţi ascunde corupţia financiară de cei de la care ceri fonduri. Poţi reduce la tăcere victima, protejând în același timp agresorul. Abuzul este tolerat sub pretextul protejării Bisericii ca instituţie.

Cel de-al doilea concept e cel de „clericalism", ce descrie simţământul avut de preoţi cum că regulile sunt făcute doar pentru enoriași, nu și pentru ei. Astfel, ei se conformează regulilor doar în public, dar le ignoră în viaţa lor privată (în acest sens, O'Brien fiind un exemplu clasic).

Anunţul făcut vineri de papă privind hotărârea de eradicare a abuzurilor sexuale din Biserica Catolică nu a fost primit cu mult entuziasm, întrucât își propune să trateze mai degrabă simptomele problemei, nu și cauzele ei, dintre care prima e legată de celibatul impus preoţilor. În plus, anunţul lui Francisc este privit cu scepticism și din cauza afirmaţiilor activiștilor privind lentoarea cu care acesta a acţionat în probleme legate de abuzuri sexuale atunci când conducea Biserica din Argentina.

Scandalurile privind abuzurile sexuale împotriva copiilor au compromis imaginea Bisericii, îndepărtând mulţi catolici, în special din Europa de Vest. De asemenea, ele au secătuit Biserica Catolică de resurse. Unele dieceze au fost nevoite să închidă parohii sau să ia măsuri drastice după ce au fost obligate să plătească milioane de dolari pentru consiliere sau alte tipuri de compensaţii oferite victimelor ale căror cazuri au fost dovedite în instanţă.