Ce moştenire au lăsat lumii ultimii 10 papi

101

Ultimul secol a cunoscut 10 papi, care au marcat decisiv istoria, fie prin măsurile luate în perioadele dificile ale istoriei, fie prin deciziile inovatoare care au schimbat direcţia bisericii.

Papa Leon al XIII-lea (1878-1903) a fost un umanist talentat, care a criticat deopotrivă liberalismul, socialismul şi lupta de clasă. În enciclica socială „Rerum Novarum", Leon al XIII a abordat situaţia clasei muncitoare, recomandând colaborarea între capital, muncă şi sindicatele muncitoreşti şi elaborând o serie de propuneri.

Papa Pius al X-lea (1903-1914) a fost un papă foarte pios şi apropiat de credincioşi. Nu a fost cunoscut ca intelectual, ci mai degrabă ca un conservator simplu. A avut o poziţie fermă împotriva sclaviei şi a iniţiat reformarea Curiei romane. El a condamnat tezele moderniste din cadrul Bisericii în enciclica „Pascendi".

Papa Benedict al XV-lea (1914-1922) a fost recunoscut ca un papă al păcii (ca de altfel, toţi papii care au provenit din Ordinul Benedictinilor). În acest scop, a luptat împotriva carnagiilor din Primul Război Mondial.

Papa Pius al XI-lea (1922-1939) este cel care a contribuit decisiv la renaşterea Vaticanului, după semnarea Tratatului de la Lateran, cu Musolini. A fost preocupat de misionarism, s-a exprimat în numeroase rânduri împotriva nazismului şi a binecuvântat primii episcopi chinezi.

Papa Pius al XII-lea (1939-1958) a fost criticat pentru că nu a acţionat suficient împotriva Holocaustului sau că nu a vorbit deschis despre persecuţii de teama unor represalii la adresa catolicilor germani şi polonezi. Însă apărătorii săi au dezvăluit că, mulţumită intervenţiei sale, numeroşi evrei italieni au putut fi salvaţi, ascunzându-se în mănăstiri. Pius al XII-lea este cel care va accelera internaţionalizarea Curiei.

Papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963) a fost adeptul deschiderii Bisericii către lume şi, prin urmare, a lansat Conciliul Vatican II în 1962.

Papa Paul al VI-lea (1963-1978) a fost ales în timpul Conciliului Vatican II, pe care l-a condus până la capăt. Pontificatul său s-a confruntat cu puternice constestări ale măsurilor luate în timpul conciliului, dar şi cu nemulţumiri legate de enciclica „Humanae Vitae" (1968) care se împotrivea contracepţiei.

Papa Ioan Paul I (1978) a domnit doar 33 de zile, pontificatul său fiind unul dintre cele mai scurte din istoria papalităţii. Ioan Paul I a reuşit să imprime un stil mai direct, dar a rămas izolat în Curie din cauza simplităţii sale. Având sănătatea fragilă, a murit prematur ca urmare a unui infarct.

Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005) a fost primul papă polonez din istorie. Paul al II-lea s-a opus comunismului din ţara sa şi din blocul sovietic, dar şi capitalismului. Carismatic şi energic, el a călătorit în perioada pontificatului său în peste o sută de ţări şi s-a bucurat de o popularitate fără precedent, mai ales în rândul tinerilor, pentru care au fost inventate „Zilele Mondiale ale Tineretului".

Papa Benedict al XVI-lea (2005-2013) a fost adeptul dogmei foarte riguroase a lui Ioan Paul al II-lea, a cărui politică a continuat-o. Pontificatul său a fost marcat de numeroase scandaluri – mai ales izbucnirea unui amplu scandal de pedofilie în Statele Unite şi în Irlanda – şi de diverse dificultăţi de comunicare. El este primul papă din ultimele şase secole care a decis să demisioneze, din cauza stării de sănătate precare.