ONU ia poziţie fermă împotriva Vaticanului

199

Într-un raport neaşteptat de dur, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) constată că Vaticanul se face vinovat de adoptarea sistematică a unor politici care le-au permis preoţilor violarea şi abuzarea a zeci de mii de copii în decurs de zeci de ani. În răspuns, Vaticanul se consideră o victimă şi respinge orice ingerinţă în poziţia oficială a bisericii faţă de acest subiect. În faţa acestui du-te-vino de acuzaţii şi justificări, deznodământul este încă departe pentru victime.

Comitetul ONU a analizat mărturiile preoţilor timp de o zi pe 16 ianuarie cu privire la implementarea prevederilor Convenţiei pentru Drepturile Copilului ratificată de Vatican în 1990. Raportul de ieri nu doar analizează acele declaraţii, ci şi condamnă „codul de tăcere" instituit în Biserica Catolică în privinţa preoţilor pedofili.

Politica bisericii este ca victimele să nu spună nimic pentru a se proteja, dar şi pentru a proteja imaginea bisericii. Acum, ONU îi cere Vaticanului să facă publice numele acelor preoţi, „să elibereze imediat din funcţie orice persoană suspectată de abuz sexual şi să defere cazurile lor autorităţilor judiciare competente la încheierea anchetelor şi urmăririlor".

Dar recomandările din raportul ONU nu se referă doar la spectrul pedofiliei, ci critică şi poziţia bisericii faţă de homosexualitate, contracepţie şi avort. Comitetul consideră că biserica ar trebuie să-şi schimbe legea canonică pentru a asigura respectarea drepturilor copiilor şi pentru a permite accesul la serviciile medicale. Biserica ar trebui să permită avortul în cazurile în care viaţa mamei este pusă în pericol şi ar trebui să includă ore de educaţie sexuală în instituţiile de învăţământ catolice, susţine comitetul ONU.

În timp ce Biserica Catolică respinge categoric avortul, contracepţia artificială şi consideră că actele homosexuale sunt „tulburări", între Vatican şi ONU confruntările diplomatice legate de aceste teme nu sunt noi, ba chiar au o istorie lungă.

Ceea ce rămâne neschimbat este faptul că Vaticanul plasează vina asupra episcopilor, care ar avea puterea de a sancţiona preoţii. Dar niciun episcop catolic nu a raportat poliţiei locale vreun caz de pedofilie, dar nici a fost tras la răspundere de către Vatican pentru acoperirea vreunui caz de pedofilie.

Răspunsul Vaticanului

Răspunsul oferit de Vatican cu privire la raport conţine mesaje amestecate, care variază între rezervă precaută, apologetică şi atacuri directe. Pe de o parte, Vaticanul a declarat că „a luat act" de acuzaţiile dure formulate de ONU împotriva sa şi că va analiza cu atenţie raportul. Pe de altă parte, Vaticanul s-a declarat lezat de acuzaţii şi a respins orice tentativă de ingerinţă cu privire la poziţia bisericii, afirmând de asemenea că acuzaţiile potrivit cărora nu ar proteja copiii sunt nefondate.

„Pare că documentul a fost pregătit încă de la întâlnirea din ianuarie, în care Vaticanul a oferit explicaţii detaliate care par a nu fi fost luate în considerare", a declarat arhiepiscopul Silvano Tomasi, care a condus delegaţia prezentă la ONU.

De asemenea, raportul nu recunoaşte „progresul făcut în ultimii ani de Biserica Catolică” și a declarat că „respectivul comitet nu a fost capabil să facă diferenţa dintre responsabilităţile şi jurisdicţia Sfântului Scaun", explică Austen Ivereigh, cordonator pentru Catholic Voices, un grup de apărare a bisericii.

În cele din urmă, mesajul bisericii atacă comitetul, prin ambasadorul Vaticanului la ONU, acuzând că organizaţia internaţională este partizană ideologiilor gay. Această din urmă acuzaţie este contrazisă de ONU tocmai prin componenţa comitetului – experţi independenţi din toată lumea, specialişti în domeniile educaţiei, sociologiei şi dezvoltarea copilului, care veghează, împreună cu alte 9 organisme ONU, la implementarea tratatelor ONU.

Recomandările comitetului ONU nu au puterea de a obliga Vaticanul să ia măsuri, dar solicită implementarea unor măsuri până în 2017 — insuficient de rapid sau de convingător pentru grupurile care reprezintă victimele. Acestea şi-au exprimat dorinţa ca Papa Francisc să opereze schimbări şi reforme în biserică, dar speră ca raportul să îi trezească pe cei abilitaţi din poliţie şi procuratură pentru ca vinovaţii să răspundă în faţa legii.