Cele trei rădăcini religioase ale Jocurilor Olimpice

774

Cu 12 ore înainte de ceremonia ce declara deschise Jocurile Olimpice din acest an, din Londra, Comitetul Olimpic Britanic a cerut bisericilor să tragă clopotele timp de trei minute pentru a cere credincioşilor să se roage pentru eveniment.

Multe biserici au fost de acord, dar unii credincioşi au comentat faptul că olimpiada este doar un eveniment sportiv, cu origini păgâne. Puţini ştiu că Jocurile Olimpice au trei rădăcini religioase. Originea, motto-ul şi crezul olimpic au legătură directă cu religia.

1. Jocurile Olimpice au debutat ca un eveniment în onoarea lui Zeus

Jocurile Olimpice au originea în antichitate, în localitatea Olympia, din Grecia. Însă grecii nu concurau doar cu scopul de a câştiga o competiţie sportivă, care la vremea aceea consta doar într-o probă de alergare. Grecii considerau că un trup puternic este un mijloc prin care îl pot onora pe Zeus, zeul suprem. De aceea, Jocurile Olimpice erau mai degrabă o sărbătoare religioasă.

Zeus era considerat regele/împăratul olimpienilor. Participanţii la olimpiadă stăteau în faţa unei statui a lui Zeus, care ţinea în mână un fulger, şi se rugau lui, promiţându-i să-i aducă onoare.

2. Rădăcinile religioase ale motto-ului olimpiadei

Preotul catolic Henri Didon (1840-1900), scriitor şi orator francez celebru este autorul motto-ului olimpic „Citius, altius, fortius" (în traducere „Mai rapid, mai mare, mai puternic"). Expresia în latină a fost folosită de Didon la sfârşitul unei conferinţe de tineret ce a avut loc la Paris, în 1891, ce avea ca temă progresele revoluţiei industriale pentru lumea religioasă.

Datorită impactului acestor cuvinte profund spirituale, motto-ul a fost propus de Pierre de Coubertin (părintele Jocurilor Olimpice moderne) la crearea Comitetului International Olimpic în anul 1924 şi a fost folosit pentru prima dată în timpul Jocurilor Olimpice de la Paris.

Astăzi, jocurile olimpice sunt văzute ca o arenă în care spiritul, mintea şi trupul atleţilor aspiră să exceleze şi să depăşească standardul la care se găsesc în prezent. În esenţă, atleţii urmăresc, nu să concureze unii împotriva altora, ci să se dezvolte armonios ei înşişi din toate punctele de vedere. Astfel, atleţii împlinesc în literă şi în spirit esenţa motto-ului competiţiei.

3. Rădăcinile religioase ale crezului olimpic

Londra a găzduit Jocurile Olimpice prima datră în anul 1908. Înainte de începerea Olimpiadei, episcopul anglican Ethelbert Talbot a afirmat că „La Jocurile Olimpice, cel mai important lucru nu este să câştigi, ci să participi.". Acelaşi Pierre de Coubertin a folosit această declaraţie a lui Talbot şi a formulat crezul care a rămas până astăzi: „La Jocurile Olimpice, cel mai important lucru nu este să câştigi, ci să participi, la fel cum în viaţă cel mai important lucru nu este triumful, ci lupta."

Astfel, în esenţă Olimpiada urmăreşte să aducă onoare lui Dumnezeu pentru capacităţile fizice şi spirituale, să încurajeze sănătatea şi vigoarea şi poate chiar să inspire pe omul de rând să urmeze aceste principii de viaţă.