Cine susţine salariul preotului – statul, biserica sau enoriaşul?

6660

Salariile preoţilor sau pastorilor sunt finanţate din diverse surse: buget de stat, contribuţia benevolă a credinciosului, taxe pentru diverse servicii, susţinere a bisericii pentru angajaţii ei. În timp ce America face publică media salariului unui pastor de megabiserică, pontiful roman nu are salariu, iar preotul român vine cu bani de acasă pentru continuitatea cărţii de muncă.

Salariul anual al unui pastor de megabiserică americană poate ajunge la 400.000 de dolari, informează Leadership Network într-un raport pe anul 2010. O astfel de biserică este situată în zona sub-urbană, are o audienţă de mii de persoane, un buget între 5 și 10 milioane de dolari, și cel puţin 50 de angajaţi permanent cu toate asigurările. Costurile de personal sunt aproximativ 40-50% din bugetul bisericii. Totuși, media în urma unui sondaj cuprinzând 253 de megabiserici a fost de 147.000 de dolari, adică un pastor primește peste 12.000 de dolari lunar. În același timp, un pastor capelan de liceu câștigă cam 4500 de dolari.

În lume salariile preoţilor sunt asigurate din surse diverse. Suveranul pontif de la Roma nu are un salariu lunar sau anual. Patriarhul Pavle al Belgradului a fost recunoscut pentru smerenia lui, unul din gesturile sale fiind acela de a renunţa la salariu de patriarh, mulţumindu-se cu pensia de episcop. În alte biserici protestante, cum este Biserica Adventistă, plata pastorilor se face în sistem propriu, prin donarea de sume din partea enoriașilor. Sistemul zecimii, în care credincioșii donează a zecea parte din venitul lor este unul biblic, care și-a dovedit eficacitatea în timp atât în vremea și istoria antică a poporului Israel, cât și în vremurile moderne.

În România preoţii sunt plătiţi de la buget. Dan Obrocea, consilier eparhial la Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului afirmă că „un preot debutant, în primii ani de preoţie, primește în jur de 400 ron ajutor de la stat, la care se opresc toate celelalte impozite, ajungând ca preotul să vină cu bani de acasă să-și asigure această continuitate a cărţii de muncă.” În grila de salarizare de anul trecut privind veniturile clericilor, se prevedea că patriarhul BOR ar putea avea 14.5 salarii minime brute pe economie (în 2009 fiind 8700 ron), la fel ca primul ministru, iar episcopii sau șefii de cult peste 13 salarii, mai mult decât senatorii și deputaţii.

Câteva estimări arată că, dacă statul nu ar mai plăti de la buget salariile preoţilor, s-ar face o economie anuală de 200 de milioane de euro. Biserica are posesiuni și acţiuni în diverse domenii, ca atare ar avea suficiente surse de auto-finanţare. Nu o dată în presa românească au apărut informaţii cu privire la afaceri ale clericilor aflate la limita legalităţii. „Pentru că instituţiile de cult din România dispun de un patrimoniu și surse de finanţare proprii, propunem ca sprijinul statului să se mărginească la articolul din Constituţie, prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, spitale, penitenciare și orfelinate.”

La schimb, Patriarhia a punctat faptul că Prigoană nu este credincios, poziţia sa fiind văzută mai degrabă ca „reacţie înverșunată și pătimașă, simptomatică pentru un ateu militant”. Patriarhia a comunicat că „o eventuală încetare a sprijinului faţă de Biserica Ortodoxă Română și alte culte ar trebui să fie urmată, în mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericești confiscate.” După secularizarea averilor mânăstirești din vremea lui Cuza, aproximativ un sfert din suprafaţa agricolă și forestieră a Ţării Românești și a Moldovei a trecut din patrimoniul bisericii în cel al statului. Statul, în schimb, s-a angajat să susţină cheltuielile de operare ale bisericii (salarii, reparaţii, construcţii).