Controversa relicvelor Sfântului Petru: devoţiunea populară învinge știinţa

68

Vaticanul a anunţat că intenţionează să expună public osemintele apostolului Petru. Decizia reînvie vechi dezbateri cu privire la autenticitatea relicvelor.

Decizia Vaticanului de a expune public pentru prima dată relicve pretinse ale apostolului Petru a generat o dezbatere intensă în legătură cu apartenenţa lor, informează The Associated Press. Osemintele au fost descoperite în timpul unor săpături efectuate în necropola de sub Bazilica "San Pietro", în anii 1940, lângă un monument ridicat în secolul al IV-lea în cinstea Sfântului Petru. Niciun papă nu a declarat vreodată autenticitatea oaselor. Cu toate acestea, după ce au fost realizate teste ştiinţifice pe aceste oase în anii 1950 şi 1960, Papa Paul al VI-lea a declarat în 1968 că „relicvele" Sfântului Petru au fost „identificate într-un mod pe care îl putem considera convingător".

Unii arheologi ai Vaticanului nu sunt de acord cu această presupoziţie, dezbaterea fiind reaprinsă acum într-o manieră asemănătoare controverselor legate de autenticitatea Giulgiului din Torino.

Miza controversei nu este doar autenticitatea relicvelor, ci și maniera în care biserica promovează închinarea la relicve, chiar și în absenţa unei certitudini cu privire la identitatea lor. Un înalt oficial al Vaticanului, arhiepiscopul Rino Fisichella, a recunoscut existenţa unei controverse pe marginea relicvelor Sfântului Petru, dar a sugerat că contează mai puţin dacă oamenii de știinţă confirmă autenticitatea relicvelor, fiind suficient faptul că timp de două milenii creștinii le-au venerat și vor continua să facă același lucru.

„Vrem să fie evidenţiată valoarea teologică a acestora", a declarat Arhiepiscopul reporterilor. În opinia sa, motivaţia venerării unor asemenea relicve, fie ele și controversate, se datorează faptului că ele sunt deja autentificate de către cei credincioși. „Noi credem. Credinţa şi devotamentul poporului lui Dumnezeu au considerat întotdeauna că acestea au fost moaștele apostolului Petru și în acest fel vom continua să le venerăm și să le dăm cinstea pe care le merită."

Nu doar Biserica Catolică accentuează preeminenţa devoţiunii populare faţă de atestarea știinţifică. De asemenea, și în unele locuri de închinare ale Bisericii Ortodoxe pot fi identificate moaște și relicve ale unor sfinţi recunoscuţi, dar care nu sunt însoţite de documente care să le ateste autenticitatea. De exemplu, cotidianul Lumina, ziarul oficial al Patriarhiei, a publicat un articol cu titlul „Comorile de la Mănăstirea Vlădiceni", în care se menţionează că în acel lăcașul de cult se află o raclă argintată cu părticele din moaştele Sfântului Ioan. Atunci când au fost solicitate explicaţii unui oficial al Mitropoliei Moldovei, preotul Dosoftei Şcheiul, de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, acesta a recunoscut faptul că moaştele „sfinţilor" nerecunoscuţi nu ar trebuie expuse spre închinare. „Cât despre moaștele Sfântului Ioan Evanghelistul, noi am avut la Mănăstirea Slatina din Suceava chiar și capul său, iar degetul se află în prezent la Mănăstirea Vlădiceni. Dacă dumneavoastră spuneţi că moaștele nu au fost descoperite… Nu știu ce să spun. Noi le-am găsit într-o raclă de argint. Că or fi adevărate sau nu… Noi credem!" afirmă oficialul Mitropoliei, citat de dezvăluiri.ro.

În faţa unor asemenea convingeri de credinţă poate fi justificată întrebarea în legătură cu modul în care este exercitată devoţiunea populară și dacă aceasta poate fi poate fi considerată autentică doar prin exprimarea unor gesturi aflate la limita superstiţiei.