Creștini cu viziune necreștină despre viitor

2247

„Îngrijorarea mea este că mulţi creștini au o viziune necreștină despre viitor, fapt care influenţează negativ implicarea lor în lumea de azi." Aceasta este concluzia exprimată de un scriitor american într-un interviu acordat pentru RNS.

Scriitorul Skye Jethani, editor la Christianity Today, a fost intervievat în legătură cu ultima sa apariţie editorială, o carte cu un mesaj provocator pentru creștini. El afirmă că în cazul în care aceștia doresc să trăiască în mod eficient prezentul, atunci trebuie să își reimagineze ziua de mâine.

Jethani își surprinde cititorii cu viziunea sa despre viitor și convingerea că modul în care îl percepem ne influenţează felul în care trăim prezentul. Practic, fără să ne dăm seama, noi luăm decizii acum în funcţie de ceea ce credem despre viitor.

Înţelegerea greșită a creștinilor este și un rezultat al discursului teologilor care vorbesc de un viitor perceput în termeni fie de „continuitate” fie de „discontinuitate”. Continuitatea face trimitere la concepţia conform căreia planeta noastră va reveni treptat la forma perfectă iniţială ca urmare a eforturilor consistente depuse de om. Discontinuitatea este mult mai populară în creștinismul actual, constând în distrugerea totală și înlocuirea lumii actuale.

Creștini „blocaţi” în cer

Jethani consideră că ambele variante au dreptate și ambele sunt la fel de greșite. În opinia sa, Scriptura prezintă un viitor în care se regăsesc elemente de continuitate și discontinuitate faţă de lumea prezentă. Acest lucru înseamnă că o mare parte din ceea ce facem și creăm în prezent nu vor dispărea subit, ci vor fi păstrate și pentru lumea viitoare.

Acest echilibru pe care Jethani îl invocă este cel care poate oferi o perspectivă pozitivă despre viitor. Din păcate, în opinia sa, prea mulţi creștini par să fie dezinteresaţi de prezent. Ei se concentrează doar pe „cer”, și acesta este singurul lucru care contează pentru ei. În condiţiile acestea, de ce s-ar implica în crearea de arte frumoase sau îmbunătăţirea politicilor guvernamentale în condiţiile în care „totul va arde”?

Cu o viziune corectă a viitorului am putea începe să vedem valoarea eternă a ceea ce facem noi aici și acum. Însă, din păcate, în cultura creștină de astăzi, susţine mai departe Jethani, a fost abandonată teologia vocaţiei și a implicării. În schimb, asistăm la o implementare a unei „viziuni eretice” a funcţionării bisericii în care chiar și pastorii și-au asumat rolul clericilor, laicii având un rol marginal. Acesta este produsul direct al unei viziuni deformate nu doar despre prezent, ci, în primul rând, despre viitor.

Creștinii pierduţi în izolare

O pledoarie în favoarea implicării creștine în schimbarea prezentului a fost făcută și de Dinesh D’Souza, președinte la King’s College din New York. D’Souza le amintește creștinilor că trebuie să fie mult mai implicaţi în viaţa societăţii. Tendinţa creștinilor, spune D’Souza, este izolarea și nu implicarea. Alegerea lor este de a fi spectatori ai istoriei, în loc de creatori ai istoriei.

Constatări de acest gen nu vin doar din spaţiul celor preocupaţi în mod direct de spectrul teologic. De exemplu, în cartea Parabolele lui Iisus, Andrei Pleșu sesizează aceeași problemă a indiferenţei creștinilor faţă de prezent și a concentrării excesive pe așteptarea revenirii hristice. „Intervalul rezervat așteptării nu tolerează netrebnicia, iresponsabilitatea, nepăsarea, suspensia oricărei rigori, bazate, toate, pe anticiparea imatură a unei infinite amânări a sorocului.” În opinia filosofului, o abordare mai echilibrată ar fi preferabilă. Nici „activismul surescitat” nu este recomandabil, acesta reprezentând o formă de plafonare în „aici”, pierzându-se astfel dimensiunea salutară a lui „dincolo”. Practic, susţine Pleșu, a cădea în „mecanica productivităţii” generează o execuţie oarbă, „fără dialog cu depărtarea și cu zenitul”.

Mulţi așteaptă, însă cum?

Analizând statistic percepţia faţă de viitor, constatăm că majoritatea creștinilor americani (79%) cred în a doua venire a lui Iisus Christos pe pământ, iar 20% susţin că Mântuitorul se va întoarce în timpul vieţii lor, conform unui sondaj efectuat de către Pew Research Center.

Nu doar evanghelicii americani au această percepţie. Și „papii au vorbit într-o manieră profetică despre apropierea celei de-a doua veniri”, afirmă autorul catolic Stephen Walford, într-una dintre cărţile sale. Autorul susţine că avem numeroase dovezi că intrăm într-o eră „apocaliptică”, și „trebuie să ne pregătim pentru aceasta”.

Surprinzător este faptul că anumite certitudini similare vin și din spaţiul musulman. Preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad s-a adresat Adunării Generale a Naţiunilor Unite, spunând că revenirea lui Iisus Christos este aproape.

Cu toate că scenariile apocaliptice sunt extrem de diverse, cel puţin, la nivel declarativ, există percepţia unei reveniri iminente a lui Christos. Abordat de către unii cu indiferenţă, iar de alţii cu surescitare, acest eveniment al viitorului ne invită nu doar la o așteptare pasivă, ci la o mai mare responsabilitate faţă de clipele prezentului. Nu „evadarea” din lume este ceea ce ni se cere, ci, așa cum spune Mircea Platon, să ne obișnuim să trăim cu o dublă cetăţenie. În opinia sa, creștinii nu pot „lipsi motivat”, nu pot absenta refugiindu-se în rugăciune, ci trebuie să fie o prezenţă care transfigurează, care responsabilizează și transformă lumea.