Credinţa în timpul unei crize fără soluţie: diagnosticul terminal

898

„De fiecare dată când ne culcăm seara, este o repetiţie pentru ziua în care ochii noștri se vor închide definitiv și ne vom trezi de partea cealaltă a eternităţii", spunea Joni Eareckson Tada într-un interviu pentru Christianity Today (CT). Femeia care a stat paralizată, într-un cărucior cu rotile, 40 de ani, dintre care ultimii 10 suferind de durere cronică, tocmai aflase că are cancer la sân. Experienţa de viaţă a lui Joni este cutremurătoare, însă tocmai acest lucru o face exemplară.

Quadriplegică de la 17 ani, când un accident la înot i-a afectat măduva spinării, lăsând-o paralizată de la umeri în jos, Joni s-a luptat pentru o viaţă cât mai plină de sens. Bazându-se foarte mult pe credinţă și autodeterminare, femeia a reușit să fondeze o organizaţie creștină pentru persoanele cu dizabilităţi, care a câștigat succes la nivel internaţional, și să devină nu doar un vorbitor popular, ci și un autor de bestseller și un artist apreciat. Reușita sa a fost atât de spectaculoasă încât, la sfârșitul anilor ’70, Joni devenea personajul de film, într-o peliculă despre viaţa ei de până atunci.

„Învăţăm în fiecare zi să murim. Suferinţa ne învaţă asta. Ne pregătește,” spunea Joni în interviul CT, lansând astfel un apel încurajator atât pentru cei care nu suferă, cât și pentru cei aflaţi în suferinţă, de a privi demn către perspectiva neplăcută a morţii, pregătindu-se pentru ea.

„În fiecare zi, murim o mie de morţi. Nu umblăm prin valea umbrei morţii doar atunci când aflăm un diagnostic, sau când supravieţuim unui atac cerebral. Trecem prin valea umbrei morţii de fiecare dată când spunem ‘nu’ dorinţelor noastre egoiste. Când spunem ‘da’ harului lui Dumnezeu, învăţăm să murim.” Harul lui Dumnezeu, cum spunea ea, a jucat un rol decisiv în toate victoriile personale ale lui Joni. Când a aflat că are cancer, femeia avea deja exerciţiul luptei pentru supravieţuire, astfel că, atunci când a primit diagnosticul, perspectiva ei despre suferinţă „nu s-a schimbat deloc”. „Am examinat din nou Scriptura, urmărind fiecare pasaj privitor la vindecare. Așa am făcut când am rămas paralizată, și așa am făcut acum 10 ani, când am pornit la un alt drum al durerii în viaţă (…) când am primit diagnosticul de cancer, m-am uitat iar la aceleași versete; cuvintele lui Dumnezeu nu se schimbă.”

Ca și Joni, în momente de criză, mulţi creștini găsesc alinare în cuvintele Bibliei. Pentru ei, Scriptura se dovedește a fi o resursă valoroasă chiar și atunci când trebuie să se confrunte cu ceva teribil, precum o boală terminală. Gotquestions.org face o bogată trecere în revistă a încurajărilor pe care Cartea Sfântă le oferă celor care trec prin valea umbrei morţii.

„Să știi că lui Iisus îi pasă”, scrie Michael Houdmann, pentru GotQuestions. „Mântuitorul a plâns atunci când prietenul Lui, Lazăr, a murit (Ioan 11:35) și inima Lui a fost atinsă de durerea familiei lui Iair (Luca 8:41-42).” În același timp, tot Iisus este Cel care le spune creștinilor că nimeni pe lumea aceasta nu este scutit de necazuri (Romani 5:12), însă ele nu trebuie să ne descurajeze (Ioan 16:33). „În viaţa aceasta nu ne este garantată sănătatea fizică, însă acelora care cred în Dumnezeu le este promisă siguranţa spirituală, pentru întreaga eternitate (Ioan 10:27-28). Nimic nu poate vătăma sufletul”, mai scrie Houdmann.

„E bine să reţinem că nu tot ceea ce ni se întâmplă rău este un rezultat direct al păcatului nostru. A avea o boală terminală nu este o dovadă că Dumnezeu îl pedepsește pe acel om. Amintiţi-vă ocazia în care Iisus și ucenicii lui au întâlnit un om care a fost orb din naștere. Ucenicii L-au întrebat pe Iisus: ‘Învăţătorule, cine a păcătuit, omul acesta s-au părinţii lui, de s-a născut orb?’ Iisus a răspuns: ‘N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.'” (Ioan 9:2-3)

Biblia surprinde caracterul efemer al vieţii care este, „în cel mai bun caz, ‘un abur’, motiv pentru care Dumnezeu a pus în inimile oamenilor gândul eternităţii (Eclesiastul 3:11). Planul lui Dumnezeu pentru copiii Lui include și moartea lor, care este ‘scumpă înaintea Domnului’ (Psalmi 116:15)”, adaugă autorul GotQuestions. Sublinierea lui pune într-o lumină mai clară experienţa pastorului Ed Dobson (fost membru al comitetului Moral Majority, purtător de cuvânt pentru Jerry Falwell, vicepreședinte la Liberty University, numit pastor al anului de către Institutul Biblic Moody), relatată în cartea Seeing Through the Fog (Privind prin ceaţă).

Diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică (ALS), Dobson se confruntă cu o moarte dureroasă, care survine lent, pe măsură ce mușchii lui cedează rând pe rând în faţa bolii. Însă în miezul acestui parcurs dureros, Dobson spunea că a învăţat o lecţie preţioasă de predare. Într-una dintre ultimele sale predici, după strângerea colectei (obicei practicat de bisericile protestante și neoprotestante pentru strângerea zecimilor), pastorul a cerut ca una dintre tăvile folosite pentru colectă să îi fie adusă goală în faţă. Arătând spre aceasta, a spus că Dumnezeu nu așteaptă de la credincioși doar bani, ci dorește ca ei să îi ofere Lui orice, chiar viaţa lor. Drept ilustraţie, pastorul și-a continuat predica stând în tava respectivă.

Editorialistul Rob Moll nota într-o recenzie a cărţii lui Dobson că „astăzi creștinii nu vorbesc despre moarte, ci despre experienţe din preajma morţii, despre care cred că oferă un fel de dovadă magică a faptului că există o viaţă mai bună după”, deși mai importantă decât curiozitatea pentru ce va fi după moarte ar fi pregătirea pentru moarte în sine. Un documentar cuprinzând povestea lui Ed Dobson ar putea fi o sursă bogată de inspiraţie în acest sens.