Înainte de a-I cere ajutorul, Dumnezeu are deja o soluţie la orice problemă a noastră. Așadar, nu trebuie să ne îndoim niciodată de puterea lui Dumnezeu de a veni în ajutorul nostru. Tot ce trebuie să facem este să ne încredem în El.
Am abandonat facultatea pentru șapte ani, timp în care am lucrat ca tehnician de laborator la Spitalul Adventist River Plate din Argentina. Aceea a fost perioada în care m-am îndrăgostit de biochimie și am început să visez la o carieră în acest domeniu. Căutările mele s-au încheiat atunci când am decis să urmez cursurile unei universităţi care se afla destul de aproape de orașul meu natal. Totul a mers bine în primii doi ani. Profesorii erau buni, iar eu făceam progrese la cursuri. Atunci când un examen cădea în Sabat, tot ce trebuia să fac era să apelez la profesorii mei, iar ei mă ajutau. Dar apoi m-am înscris la un curs important, cel de biochimie avansată.
Probleme la orizont
În prima zi de curs, studenţii au primit un program complet al cursului – orele de teorie, exerciţiile practice, laboratoarele și examenele. Am observat imediat că aveam o problemă: toate cele trei examene parţiale erau programate în zilele de Sabat. Doar două dintre aceste examene puteau fi susţinute la altă dată. Dacă aș fi căzut sau aș fi ratat doar cele trei examene, nu puteam intra în examenul final.
După multă rugăciune, m-am adresat coordonatoarei cursului și i-am explicat situaţia mea. I-am spus că eram adventistă de ziua a șaptea și că păzeam sâmbăta, așa cum poruncește Biblia. Am făcut referire chiar la porunca a patra, citând textele din Exodul 20:8-11. Răspunsul ei a fost unul simplu și politicos: „Înţeleg situaţia dumneavoastră. Aveţi o obiecţie pe motive de conștiinţă, dar nu depinde de mine să rezolv această situaţie. Voi prezenta cazul dumneavoastră celorlalţi profesori. Reveniţi peste o săptămână și veţi primi un răspuns.”
În acea săptămână am petrecut mult timp în rugăciune fierbinte. În fiecare zi, și chiar de mai multe ori pe zi, mergeam la Dumnezeu și Îi prezentam situaţia mea. În cele din urmă, coordonatoarea cursului m-a sunat pentru a-mi comunica faptul că profesorii înţelegeau situaţia mea și primisem permisiunea să susţin la sfârșitul cursului cele trei examene parţiale, în cazul în care nu puteam să mă prezint la ele. „Vă puteţi pregăti în continuare lucrările, puteţi participa la orele de laborator și la cursuri. Studiaţi și nu uitaţi că aveţi o singură șansă de a promova”, mi-a spus ea, amintindu-mi că va trebui, de asemenea, să susţin și examenul final.
O ocazie de a da mărturie despre credinţa mea
Plină de recunoștinţă, I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru oportunitatea primită. În acel semestru, am învăţat pentru acel curs mai mult decât pentru oricare altul. Învăţam în continuare pentru examenele parţiale și mi-am pregătit toate lucrările practice. Eram sigură că, în timp ce îmi făceam partea mea, Dumnezeu va face restul.
Cu o zi înaintea primului examen parţial, am obţinut testul primit de colegii mai mari într-unul din anii precedenţi și am încercat să răspund la întrebări, pentru a avea o idee despre cât de temeinic mă pregătisem. Am fost foarte fericită să constat că știam răspunsurile la toate întrebările. Atunci când a sosit ziua de Sabat, am întâmpinat-o cu bucurie, alăturându-mă închinătorilor din biserica locală.
Un coleg mi-a spus mai târziu că subiectele de la examen au fost dificile și că am fost singura din an care nu s-a prezentat. Profesorii și colegii care nu știau povestea mea au considerat că e ciudat că am lipsit de la examen. Aceasta a devenit ocazia mea de a da mărturie pentru credinţa mea în faţa tuturor celor care doreau să știe de ce nu susţinusem examenul.
Dumnezeu lucrează în tăcere
A trecut o lună. Cu două zile înainte de cel de-al doilea examen parţial, personalul didactic auxiliar al universităţii a intrat în grevă de joi până luni. Examenul a fost reprogramat pentru marţea următoare. Întrucât mă pregătisem pentru el, am putut susţine examenul, pe care l-am trecut cu brio.
După ce am primit notele la examen, colegii au fost de părere că, așa cum o grevă a personalului i-a determinat pe profesori să schimbe data unui examen, și eu ar trebui să pot susţine examenele odată cu ceilalţi. Cererea lor a fost admisă. De fapt, fără ca noi să știm, profesorii discutaseră deja despre această posibilitate și au reprogramat al treilea examen pentru o zi de marţi. M-am prezentat la acest examen. Apoi a trebuit să susţin examenul la care lipsisem și, în cele din urmă, examenul final. Am luat note foarte bune la toate cele trei examene.
Încrederea în Dumnezeu a fost răsplătită
Din acel moment, versetele din Biblie care m-au susţinut în acea perioadă au devenit preferatele mele și am revenit mereu la ele, până la terminarea studiilor. Printre aceste versete s-au numărat cele din Matei 6:33 („Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”) și Marcu 9:23 („Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”).
După această experienţă, nu am mai avut probleme cu Sabatul și am reușit să absolv la timp, așa cum am planificat. M-am întors să lucrez la Spitalul Adventist River Plate, de data aceasta ca biochimist.
Lecţia pe care am învăţat-o atunci este că nu trebuie să mă îndoiesc niciodată de puterea lui Dumnezeu de a mă ajuta. Chiar înainte de a mă ruga, El a pregătit deja o cale de ieșire din problemele mele. Dumnezeul meu nu m-a abandonat niciodată. De-a lungul vieţii mele profesionale, El a fost întotdeauna acolo, alături de mine, în toate căile mele. El va face același lucru pentru oricine Îi cere acest lucru. Să avem încredere în El și totul va fi bine!
Marta Susana Díaz este licenţiată în biochimie și în inginerie chimică. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.
