Un fir de bunătate trage mai puternic decât o frânghie de răutate.” (proverb arab)

Dacă am fi avut noi, românii, această viziune asupra bunătăţii și a binelui încă de la începutul epocii postdecembriste, atunci poate că altfel ar fi evoluat societatea noastră; am fi avut mai multe iniţiative la nivel social și economic, ne-am fi asociat, am fi interacţionat mai solidar și am fi dat naștere mai repede la ceea ce se cheamă „societate civilă”, despre care un analist politic spunea, în anii 1990, că „e superbă, dar ne lipsește cu desăvârșire”. Realitatea aceasta caragialească a marcat aproape un deceniu de viaţă publică, în România abia ieșită de sub un regim dictatorial.

Forma care dezvoltă fondul

Ce reprezintă societatea civilă? Este acea parte nonstatală a unei societăţi moderne, democratice, formată din actorii sociali și economici și care poartă cu actorii politici (parlament, guvern, partide aflate la putere etc.) o negociere, la nivel public, cu privire la ceea ce trebuie considerat bine comun și obiective de interes public sau naţional. Acest acord se regăsește apoi în constituţie, în legi, în decrete și regulamente, ce coordonează activitatea publică. O societate civilă cuprinde, pe lângă publicul larg și media neguvernamentală, organizaţii neguvernamentale precum: fundaţii și asociaţii nonprofit, antreprenori, uniuni de creaţie, de profesioniști, de oameni de afaceri, cluburi sportive, asociaţii culturale, etnice, regionale, de minorităţi, de femei, de părinţi, biserici etc. Aceste organizaţii neguvernamentale sunt cu atât mai eficace în promovarea intereselor lor pentru conturarea binelui comun cu cât sunt mai bine structurate, autonome, active în spaţiul public și cu cât comunică mai bine.

Astfel, în 2002, în condiţiile în care românii se plângeau că, la noi, parcă nimic bun nu se coagulează, nu crește, în timp ce răul prinde rădăcini și ia forme multiple, un tânăr de 25 de ani, specializat în relaţii publice, Andrei Borţun, a avut ideea și priceperea de a înfiinţa Gala Societăţii Civile. Așadar se crea o formă generoasă pentru un fond rudimentar; pentru că, în dezbaterile mediatizate, se discuta despre rudimentele formării societăţii civile românești, după lunga amorţire socială într-un regim nedemocratic, în care indivizii nu se puteau asocia fără a trezi suspiciuni și chiar sancţiuni ale politicului.

Prin Fundaţia Galei Societăţii Civile, anual au fost premiate zeci de proiecte de succes, în urma unei atente evaluări de către specialiști din diverse domenii, pe mai multe secţiuni: artă și cultură, apărarea drepturilor, dezvoltare economică și socială, comportament civic și participare publică, asistenţă socială, educaţie, voluntariat, sănătate, incluziune socială, responsabilitate socială, protecţia mediului etc. Obiectivele Galei au fost și sunt să încurajeze voluntariatul, implicarea socială și cooperarea între organizaţii nonprofit, iniţiativele responsabile, parteneriatele public-private și transferul de know-how etc. Astfel, anul acesta, la bilanţul celei de-a XV-a ediţii, s-a putut constata că iniţiativele cu cel mai mare impact au primit recunoaștere publică, au devenit mai vizibile și au beneficiat de facilităţi pentru dezvoltare, precum și faptul că ele au inspirat alte noi proiecte și au făcut ca binele să se multiplice și să umanizeze mai mult viaţa noastră, a tuturor.

Gala Societăţii Civile

Iată lista marilor premianţi, de la ediţiile de început și până azi, cu menţionarea organizaţiei iniţiatoare a proiectului câștigător și cu numele acestuia, care spune suficient despre obiectivul propus:

Asociaţia Dăruiește aripi, „Construcţia secţiei pediatrice de onco-hematologie și reumatologie pediatrică în Spitalul Judeţean Constanţa”;

Asociaţia OVIDIURO, Legea „Fiecare copil în grădiniţă”;

Fundaţia Policlinici sociale Regina Maria, „Policlinica socială Baba Novac”;

Salvaţi copiii România, „Bun venit pe lume!”;

Asociaţia Little People România, „Școala mea în spital”;

Fundaţia pentru SMURD, „Parteneriat pentru viaţă, soluţia de telemedicină”;

Asociaţia Salvează vieţi, „Nu mă ignora!”;

Mihai Eminescu Trust, „Satul de sine stătător”;

Asociaţia Kogayon, Campania „Stop vânătorii în parcurile naţionale!”;

Fundaţia Pentru voi, „Diferiţi, dar împreună”;

Junior Achievement România, „Banii și bugetul”, la egalitate cu Salvaţi Dunărea și Delta, „Verde cine n-are, pierde!”;

Fundaţia Centrul de Resurse Juridice, „Conflictele de interese și integritatea publică”.

Bursa Binelui

Bursa binelui, singura bursă unde se tranzacţionează cu fapte bune”, este titlul unei platforme pe internet, sub egida Galei Societăţii Civile, care atrage donaţii, facilitează interacţiunea și cooperarea între organizaţiile neguvernamentale, între acestea și potenţiali investitori, afișează participanţii și proiectele care ajung în competiţie, dar și profilul altor organizaţii și asociaţii nonprofit, informaţii, regulamente de participare, articole utile celor ce vor să activeze în această „bursă”.

Pentru a evalua cât de extinse și diverse sunt proiectele participante la Gală, menţionăm doar câteva dintre faptele bune realizate și premiate în ultimii ani: acordarea de ajutor material, medical și psihologic pentru 2.000 de refugiaţi din Grecia, asigurarea unei mese calde pe săptămână pentru oamenii străzii, combaterea violenţei domestice prin articularea unui proiect de lege; apărarea Parcului Văcărești, electrificarea unor sate uitate de lume; ajutorarea mamelor internate în spital, încurajarea tinerelor talente; electrificarea și dotarea cu computere a ultimelor trei școli din România lipsite de curent electric; proiectul agriculturii durabile în zone defavorizate ale României; Peditel 1791 – urgenţe și sfat medical pediatric prin telefon; Telefonul vârstnicului, non-stop etc.

Ceea ce este deplorabil este dezinteresul celor mai multe dintre mijloacele de comunicare în masă pentru mediatizarea acestui eveniment. Numai cei prezenţi acolo, în sală, au sesizat magnitudinea acestui fenomen.

Seară de gală

Cei care s-au aflat în sala Teatrului Naţional București pe data de 12 iunie 2017, luni, în zi de lucru, așa cum le stă bine organizaţiilor harnice și bătăioase, au avut parte de un spectacol de premiere de-a dreptul impresionant, cu titlul: „De 15 ani, mulţumim cui trebuie”.

Cei cărora li se mulţumea erau oamenii modești și plini de energie, bune intenţii, curaj și voinţă din spatele celor mai eficiente proiecte. Încă din foaier se simţea acea atmosferă tonică și prietenească a celor care veniseră din toată ţara ca să se cunoască și să se bucure de o recunoaștere oficială a efortului lor, a sacrificiilor lor. Erau cu toţii senini și zâmbitori, se priveau, iniţiau dialogul, legau amiciţii și chiar stabileau colaborări. Vedeai acolo și persoane cu dizabilităţi, aflate în cărucioare, mulţi oameni tineri, în echipe sau singuri, care simţeau că se află printre ai lor. Realizai că binele acela creat de ei ar putea contura o societate mai bună și mai sănătoasă, dacă s-ar multiplica la scara întregii ţări în proporţia în care se găsea acolo. Îţi dădeau impresia de normalitate stabilă, armonioasă, cu toate că această normalitate este minoritară la nivelul ţării. Chiar mi-a trecut prin minte gândul că, dacă s-ar produce vreun dezastru în urma căruia toţi acești oameni de bine să dispară, atunci nici ţara asta nu ar mai rezista mult timp fără ei. Pentru că ei sunt cei dispuși să se jertfească pentru semeni, să piardă din odihna, sănătatea sau siguranţa vieţii lor, din timpul lor liber, din fondurile și confortul lor ca să se lupte fie cu autorităţile, fie cu vicisitudinile naturii, fie cu infractori și potenţiali infractori, cu lipsuri de tot felul, cu nepăsare, ignoranţă, înapoiere, rea-voinţă, corupţie etc.

Mărturiile de pe scenă ale câștigătorilor găseau empatie în public, iar aplauzele primite erau cele mai sincere și mai înflăcărate încurajări. Uneori, lacrimile din glasul lor începeau să licărească în ochii privitorilor din sală. S-a întâmplat și atunci când câștigătorii proiectului de voluntariat „Speranţă pentru imigranţi”, de la ADRA România (Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor), au relatat cazuri ale refugiaţilor din Grecia pe care i-au consiliat psihologic, i-au tratat medical și au reușit să le aducă mângâiere sufletească; cel mai impresionant a fost cazul a două tinere musulmane salvate, care iniţial se deciseseră să se radicalizeze pentru a se răzbuna cu armele asupra persecutorilor lor din ISIS. În urma discuţiilor cu creștinii voluntari din ADRA, starea lor sufletească s-a înseninat, au înţeles că răzbunarea nu este o reacţie dorită de Dumnezeu-Allah, au simţit pacea și speranţa pe care un creștin le are în suflet și le răspândește în jur, prin credinţa lui, și au declarat: „Acum, vrem și noi să fim CA VOI.”

În acest fel, prin asemenea momente, o infuzie de optimism cuprinde pe oricine urmărește poveștile de viaţă extraordinare, faptele bune care salvează destine, calmează furtuni, coagulează Binele. Pentru că identifici în spatele faptelor caractere frumoase și puternice, motivaţii nobile ce doboară bariere sociale, etnice, familiale, zbateri și efort care înmoaie inimi, tenacitate și demnitate care vulnerabilizează și umanizează.

Și totul îţi apare atât de simplu de preluat și de multiplicat, atunci când auzi ce îndemnuri și devize au fost suficiente pentru a-i anima pe toţi acești făuritori ai binelui, fie că urmau să fie premiaţi, fie că nu: „Când nu știi ce să faci, fă Bine!”, „Schimbă o viaţă și vei schimba lumea!”; „Pâine și mâine”, „Casă pentru suflet”, „Da, și eu pot!” etc.!

Acesta este gândul final cu care te desparţi de o astfel de seară vrăjită, în care parcă respiri mai profund, simţi solidaritatea celor buni și privești în viitor cu mai multă încredere, spunându-ţi: „Da, și eu pot!”

SURSĂ:Semnele timpului, iulie 2017, ediție tipărită
Corina Matei
Corina Matei, doctor în Filosofie al Universității din București, este conferențiar la Universitatea „Titu Maiorescu” și jurnalist creștin. Pe lângă activitatea de la Semnele timpului, realizează emisiunea „Convorbiri de seară” la Speranța TV și susține rubrica „Alice în Țara Mirărilor” a revistei online Femei de 10. Este autoarea cărților: Ordinea și dezordinea simbolurilor, Morală, educație, comunicare în era focului rece, Postmodernity’s Fugitive Truths.