Corina Matei

Corina Matei
19 ARTICOLE 0 COMENTARII
Corina Matei, doctor în Filosofie al Universității din București, este conferențiar la Universitatea „Titu Maiorescu” și jurnalist creștin. Pe lângă activitatea de la Semnele timpului, realizează emisiunea „Convorbiri de seară” la Speranța TV și susține rubrica „Alice în Țara Mirărilor” a revistei online Femei de 10. Este autoarea cărților: Ordinea și dezordinea simbolurilor, Morală, educație, comunicare în era focului rece, Postmodernity’s Fugitive Truths.

Dragostea și frigul cosmic

„Ni se tot spune că religia, indiferent de imperfecţiunile ei, măcar insuflă moralitate. Există dovezi concludente, de oriunde, că se întâmplă contrariul, de fapt, credinţa determinându-i pe oameni să fie mai răi, mai egoiști și, poate mai presus de toate, mai proști.” (Cristopher Hitchens)

Gândesc critic, deci exist

Un fotbalist celebru declară presei: „Suntem orgolioși de reușita noastră sportivă.” Un domn mai vârstnic îi oferă locul său la birou unei colege, care îi spune: „Mulţumesc, nu vă obosiţi!” Un admirator îi mărturisește celei pe care o admiră: „Mi-am dat seama care e problema ta: ești romantică și vrei exclusivitate.”

Comportamentul asertiv. Un tratament al comunicării deficitare

Cred că oricărui român i s-a întâmplat la un moment dat să constate, la întâlnirea cu un occidental, că interacţiunea lor ar putea fi îmbunătăţită dacă el însuși ar manifesta o mai mare deschidere, așa cum o manifestă străinul.

Ecologia limbii române

„Dovada faptului că în univers există civilizaţii inteligente este că nu ne-au contactat pe noi”, îmi spunea cineva. O reflecţie ce pare rezonabilă, chiar dacă e mai degrabă ironică, când te gândești la agitaţia din jur.

Mic tratat de (dez)iluzie

Printre africani, există obiceiul ca, atunci când hrana se împuţinează, în anotimpul secetos, iar femeile nu-și mai pot hrăni toţi copiii, să-i abandoneze pe unii dintre ei în niște ţarcuri, în aer liber, pentru ca ei să moară de foame.

Când se vor sătura neamurile…

Statele naţiuni își văd ameninţată securitatea și identitatea și reacţionează. Sunt temătoare, neliniștite, nu mai au pace.

Teologia crucii și „teologia” maturizării

Atunci când încercăm să-i înţelegem pe semenii noștri, să pricepem cum au gândit, de ce au luat anumite decizii, cu ce scop au acţionat într-un anumit fel, ne vine în minte un cunoscut îndemn din înţelepciunea populară: să te pui în locul lor.

Argumentul autorităţii sau autoritatea argumentului?

„Există o sferă în care regii și guvernele n-au dreptul să se amestece: conștiinţa. Iisus Hristos a zis: «Daţi Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu».” (Petre Paulini)

Cornul și piatra

Motto: „Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte! Ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi și părtași cu hoţii, toţi iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate și pricina...

Salvatoarea inteligenţă emoţională

„Mulţi oameni își pierd contactul cu propriile sentimente. Cabinetele de consiliere şi multe dintre edituri au apărut şi au proliferat tocmai din nevoia de a-i ajuta pe oameni să-şi îmbunătăţească abilităţile de comunicare, să-şi redobândească încrederea de sine şi să poată relaţiona cu cei din jur.” - Sir Ken Robinson, O lume ieşită din minţi....

Copiii lui Dumnezeu și… „nepoţii”

Am auzit un creștin avertizându-și la un moment dat comunitatea: „Dumnezeu are numai copii, nu are și nepoţi!” În contextul postmodern de relativizare a valorilor și a adevărurilor, au apărut și apar în continuare forme religioase diverse, stranii, sincretice, iar aceasta se petrece, în mare măsură, în sânul creștinismului.

Pentru întâlniri și întrebări memorabile

„Și cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?” (Eclesiastul 6:12)