Corina Matei

Corina Matei
25 ARTICOLE 0 COMENTARII
Corina Matei, doctor în Filosofie al Universității din București, este conferențiar la Universitatea „Titu Maiorescu” și jurnalist creștin. Pe lângă activitatea de la Semnele timpului, realizează emisiunea „Convorbiri de seară” la Speranța TV și susține rubrica „Alice în Țara Mirărilor” a revistei online Femei de 10. Este autoarea cărților: Ordinea și dezordinea simbolurilor, Morală, educație, comunicare în era focului rece, Postmodernity’s Fugitive Truths.

Lewis și Leul

Ne-am obișnuit atât de mult ca autorii cărţilor și cercetărilor să fie specializaţi, să-și delimiteze bine competenţa, încât suntem tentaţi să privim cu scepticism ceea ce iese din cadrele „acceptate“. Pare bizar un autor de literatură pentru copii care se recomandă ca medievalist și profesor universitar la Oxford.

Deșertăciunea mărfurilor – Bucuria producătorilor

Vă mai amintiţi atelierele de reparaţii din vremea vechiului regim? Se reparau diverse, de la televizoare, frigidere și mașini de spălat până la mingi de cauciuc și ciorapi de nylon. Oare de ce astăzi, când un frigider dă semne de oboseală prematură, când o imprimantă costisitoare încă n-a apucat a dovedi că și-a meritat preţul,...

De la logos la imago. Când imaginea are ultimul cuvânt

Deși se pot produce schimbări în forma și în materia cărţilor, totuși, în esenţa și în funcţionalitatea sa, „cartea va rămâne ceea ce este”[1]. Aceasta este opinia celebrilor oameni de litere Jean-Claude Carrière[2] și Umberto Eco[3], exprimată în 2009, într-o serie de dialoguri sub titlul: Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi.

A fi sau a nu fi Charlie

De mulţi ani, o tradiţie a libertăţii de exprimare este instituită în Marea Britanie, la Londra, în Hyde Park: prin lege, de la o tribună special amenajată, orice cetăţean e liber să-și comunice deschis opiniile în faţa auditoriului întâmplător, oricât de refractare sau virulente, cu privire la orice chestiuni de interes public.

Crucea, svastica și tricolorul – Oare există creștinism xenofob?

Recenta comemorare a victimelor Holocaustului ne poate trezi o melancolie existenţială. Îmi amintesc strania stare aproape catatonică de la finalul vizitei mele la Centrul Mondial de Cercetare a Holocaustului „Yad Vashem“, din Ierusalim. La ieșire, unii dintre vizitatori coborau în restaurantul de la subsol, alţii... nu mai puteau mânca.

Dalai Lama – În căutarea moralei universale

Declaraţia recentă de pe Facebook a lui Dalai Lama a contrariat o lume întreagă. Titlul din presă era: „Dalai Lama, pe Facebook: «Religia nu mai este adecvată»”. Așadar renumitul călugăr budist, cu greutatea vorbelor unei autorităţi religioase recunoscute pe plan mondial, pare să abandoneze religia, orice fel de religie.

Dragostea și frigul cosmic

„Ni se tot spune că religia, indiferent de imperfecţiunile ei, măcar insuflă moralitate. Există dovezi concludente, de oriunde, că se întâmplă contrariul, de fapt, credinţa determinându-i pe oameni să fie mai răi, mai egoiști și, poate mai presus de toate, mai proști.” (Cristopher Hitchens)

Gândesc critic, deci exist

Un fotbalist celebru declară presei: „Suntem orgolioși de reușita noastră sportivă.” Un domn mai vârstnic îi oferă locul său la birou unei colege, care îi spune: „Mulţumesc, nu vă obosiţi!” Un admirator îi mărturisește celei pe care o admiră: „Mi-am dat seama care e problema ta: ești romantică și vrei exclusivitate.”

Comportamentul asertiv. Un tratament al comunicării deficitare

Cred că oricărui român i s-a întâmplat la un moment dat să constate, la întâlnirea cu un occidental, că interacţiunea lor ar putea fi îmbunătăţită dacă el însuși ar manifesta o mai mare deschidere, așa cum o manifestă străinul.

Ecologia limbii române

„Dovada faptului că în univers există civilizaţii inteligente este că nu ne-au contactat pe noi”, îmi spunea cineva. O reflecţie ce pare rezonabilă, chiar dacă e mai degrabă ironică, când te gândești la agitaţia din jur.

Mic tratat de (dez)iluzie

Printre africani, există obiceiul ca, atunci când hrana se împuţinează, în anotimpul secetos, iar femeile nu-și mai pot hrăni toţi copiii, să-i abandoneze pe unii dintre ei în niște ţarcuri, în aer liber, pentru ca ei să moară de foame.

Când se vor sătura neamurile…

Statele naţiuni își văd ameninţată securitatea și identitatea și reacţionează. Sunt temătoare, neliniștite, nu mai au pace.