Grija pentru săraci în 5 religii ale lumii

307

Mahatma Gandhi, părintele independenţei Indiei, obişnuia să spună că „măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care îi tratează pe săracii ei". Un reportaj realizat de jurnaliştii de la Huffington Post trece în revistă modul în care religiile lumii se raportează la problema sărăciei.

Creştinismul

Creştinismul este una dintre cele trei religii monoteiste contemporane (alături de islamism şi mozaism) şi are cel mai mare număr de credincioşi. Creştinismul este religia acelora care mărturisesc credinţa în Iisus Hristos şi sunt purtători al unui mesaj universal de mântuire propovăduită de apostoli.

Mesajul social: Creştinismul se bazează pe responsabilitatea individuală şi comunitară, de bună administrare a avutului, prin lupta împotriva corupţiei şi lăcomiei, spre uşurarea vieţii celor care trăiesc din puţin sau chiar nu au nimic.

În predica de pe munte, moment cheie al istoriei Noului Testament, Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a spus: „Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi, care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!” (Luca 6, 20-21)

De asemenea, în Vechiul Testament, în cartea Proverbelor, înţeleptul Solomon – rege al Israelului timp de 40 de ani – a spus: „Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă! Căci Domnul le va apăra pricina lor, şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie.” (Proverbe 22, 22-23)

Iudaismul

Istorie: Iudaismul, cunoscut şi sub numele de religia mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Iudaismul este o religie monoteistă, bazată pe principii şi etică, incluse în Biblia ebraică (Tanah), dar explorate şi explicate în Talmud şi în alte texte.

Mesajul social: Preocuparea faţă de săraci, în special faţă de cei din poporul Israel, a constituit tema multor versete din Vechiul Testament. Evreii au fost instruiţi de Dumnezeu cu privire la multe aspecte sociale.

De exemplu, cu privire la străini şi săraci, Dumnezeu dă, în Levitic, următoarea poruncă: „Când veţi secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău, şi să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor. Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta, şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” (Levitic 19,9-10)

Islamismul

Istorie: Islamul este o religie monoteistă, a doua religie în lume în ceea ce priveşte numărul de credincioşi, după creştinism. Sensul general al cuvântului ”Islam” este pace şi predarea personală lui Allah, creatorul tuturor lucrurilor.

Mesajul social: În mistica islamică, bogăţia este privită ca un obstacol în calea unirii cu Dumnezeu. Renunţând, încet încet la lumea materială, omul nu doreşte nimic altceva decât să-şi dăruiască întreaga dragoste lui Dumnezeu, necondiţionat, neaşteptând nici o răsplată pe lumea aceasta sau pe cealaltă.

Un musulman nu trebuie să-şi cheltuiască averea doar pentru confortul şi luxul său, întrucât şi alţii au dreptul la averea lui. Conform prescriptiilor islamice, văduvele, orfanii, săracii şi persoanele cu handicap, dar şi şomerii, şi cei care nu au avut posibilitatea de a învăţa pentru a ajunge oameni de valoare se numără printre cei care au dreptul la zakat (milostenie).

În Coran, cartea sfântă a islamului, este scris: „O, oamenii mei! Daţi fără măsură şi nu reţineţi oamenilor lucrurile ce li se cuvin: nu faceţi răul, intenţionând să înşelaţi. Ceea ce vă dă Allah este tot ce aveţi nevoie, preaiubiţilor! (Coran 11:85-86)

Budismul

Istorie: Budismul este o religie şi o filozofie orientală, ce îşi are originea în India secolului al VI-lea î.Hr., dar care s-a răspândit într-o mare parte a Asiei Centrale şi de Sud-Est. Se bazează pe învăţăturile lui Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gânditor indian care se crede că ar fi trăit între 563 î.Hr. și 483 î.Hr.

Mesajul social: Budismul desfiinţează din start stratificarea socială, ierarhizarea şi susţine egalitatea oamenilor din punct de vedere moral. Buddha dorea abolirea sistemului de caste prezent în India şi nega valorile numelui şi al familiei şi trăinicia lor. În budism se promovează nu doar o compasiune şi o iubire necondiţionată faţă de semeni, ci şi o identificare a eului cu însăşi fiinţa persoanei iubite.

Despre săraci, Budha spunea: „Ai milă faţă de toate fiinţele, deopotrivă sărace sau bogate; fiecare suferă în felul său. Unii suferă prea mult, alţii prea puţin”.

În Dhammapada, una dintre culegerile cu texte sacre ale budiştilor, se spune: „Cu adevărat, avarii nu pot ajunge pe tărâmurile cereşti; la fel, nici nebunii care laudă generozitatea. Dar înţeleptul care se bucură să ofere devine numai prin aceasta fericit în viaţa de apoi”.

Hinduismul

Istorie: Hinduismul este reprezentat de credinţa în Brahman, fiinţă absolută, impersonală, creatoare a Universului. Brahmanul este Sinele suprem. El nu poate fi definit decât enunţând ceea ce nu este. Brahman este mai bine descris ca realitate infinită, omniprezentă, omnipotentă, transcedentă, conştiinţă infinită şi fericire infinită.

Mesajul social: Hinduşii consideră un semn de înaltă virtute acceptarea unei vieţi simple, în care omul să urmarească scopuri spirituale. Aşadar viaţa simplă, austeră şi detaşată de bogăţiile lumii este încurajată, dar îmbogăţirea nu este blamată cu totul. Însă îmbogăţirea trebuie să fie altruistă.

În Mahambharata, textul major al hinduismului şi una dintre cele două epopei centrale ale Indiei antice, se spune că „cel care hrăneşte un străin şi un călător obosit are parte de o bucurie infinită şi recunoaştere religioasă”.