Situaţia din Egipt, „moment de purificare" pentru creştini

166

Într-un Egipt care stă pe un butoi pe pulbere, creştinii sunt la fel de dezamăgiţi de situaţia ţării ca şi ne-creştinii. Însă pentru cei dintâi, miza cea mai mare a fost pierdută. Acum, creştinii copţi sunt un model pentru întreaga creştinătate.

Într-un Egipt care fierbe ca şi când ar sta pe un butoi pe pulbere, creştinii sunt la fel de dezamăgiţi de situaţia ţării ca şi ne-creştinii. Însă pentru cei dintâi, miza cea mai mare a fost pierdută. Acum, creştinii copţi sunt un model pentru întreaga creştinătate.

După revoluţia care a îndepărtat de la putere regimul dictatorial al lui Hosni Mubarak, creştinii copţi au sperat să primească mai multe drepturi, la fel cum au sperat toţi egiptenii. De altfel, creştinii din Egipt alcătuiesc cea mai mare comunitate creştină din lumea arabă, numărând aproximativ 8,5 milioane de credincioşi (adică 10% din populaţia ţării).

Însă nu doar că ei nu au primit mai multe drepturi, dar atitudinea faţă de ei nu s-a schimbat, iar relaţiile sunt, în continuare, tensionate cu conaţionalii musulmani. Şi, deşi au bisericile lor şi nu sunt persecutaţi oficial, creştinii sunt, şi astăzi, consideraţi cetăţeni de mâna a doua şi viaţa lor nu este scutită de suferinţă şi vărsare de sânge.

În fiecare zi, bisericile creştine sunt incendiate şi devastate. Pompierii ajută la stingerea incendiilor, iar instituţiile contribuie financiar la reconstruirea lăcaşelor de cult. Din păcate, vinovaţii nu sunt găsiţi, ceea ce nu se întâmplă niciodată atunci când rolurile sunt inversate. În plus, deşi pe vremea lui Mubarak creştinii au dus o viaţă foarte grea, fiind arestaţi şi închişi, asemenea abuzuri nu existau.

Oamenii însă nu şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu. Cei mai mulţi afirmă că suferinţa şi încercările „vin la pachet" cu calitatea de creştin, dar aceasta nu îi face să-şi ascundă religia. Iar declaraţia este una cât se poate de literală. Majoritatea bărbaţilor şi femeilor din Egipt care sunt creştini şi-au tatuat crucea pe încheietura mâinii, în semn de consacrare.

Omeneşte vorbind, nu avem în faţă un viitor prea strălucit. Dar în istoria creştinilor egipteni au existat momente şi mai grele. Trebuie să vedem această perioadă ca pe un moment de purificare", a declarat Episcopul Catolic Copt Antonios Aziz Mina.

Cum sună viitorul pentru creştinii egipteni

În prezent, Frăţia Musulmană a declarat că Mohamed Morsi – candidatul acestui partid – este câştigătorul alegerilor pentru preşedinţia ţării, scrutin care a avut loc sâmbăta şi duminica trecută. Oficialităţile însă nu au confirmat rezultatul. Mai mult, Egiptul este condus în prezent de legea marţială, întrucât armata a preluat conducerea după ce, săptămâna trecută, Egiptul a intrat într-o criză instituţională, parlamentul fiind dizolvat.

Oricine ar fi declarat câştigător, pentru creştini situaţia nu va fi mai bună. În cazul în care candidatul Frăţiei Musulmane câştigă preşedinţia ţării, Egiptul nu va putea să devină teocraţia islamică pe care o promitea Morsi în campanie. Aceasta nu se va putea realiza din cauza puterii restrânse pe care o are, constituţional, noul preşedinte. Singura sa atribuţie este cea de reprezentare.

Pe de altă parte, în cazul în care armata va conduce cu mână de fier, analiştii declară că armata va reveni la controlul strict pe care îl avea în regimul Mubarak.