Cum Îl descoperi pe Dumnezeu în timpul durerii

1229

Atunci când Holly Burkhalter îşi proclama cu putere lipsa de încredere în Dumnezeu, neînţelegând cum pot coexista noţiunea de Dumnezeu şi noţiunea de suferinţă, a cunoscut-o pe Margaret, activist împotriva minelor anti-personal. Ateismul lui Burkhalter a fost provocat pe loc de credinţa femeii care suferise şi încă suferea enorm.

Margaret, de origine ugandeză, era unul dintre vorbitorii din cadrul unei conferinţe internaţionale împotriva minelor antipersonal. Despre mine nu ştia din auzite, ci fusese ea însăşi victimă. Într-o zi, pe când se întorcea de la serviciu, autobuzul în care se afla a fost atacat de forţe rebele din Uganda, pe numele lor Lord’s Salvation Army. Bărbaţii au scos din autobuz fetele şi femeile şi le-au violat la marginea drumului, dar Margaret a reuşit să scape.

În învălmăşeala creată, ea a reuşit să se strecoare în spatele unui tufiş şi să fie cruţată. Din păcate însă, atunci când s-a ridicat, Margaret a călcat pe o mină antipersonal, care i-a zdrobit picioarele.

Atunci când Holly a cunoscut-o pe Margaret, aceasta din urmă suferea de dureri mari din cauza piciorului amputat, care se infectase. Dar atunci când a ajuns pe platformă, Margaret I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru amputarea pe care o suferise. Ea a explicat că a simţit prezenţa lui Dumnezeu mai profund decât înainte. Din cauza rănilor, ea a fost înconjurată în fiecare zi de prieteni şi de familie, care au încurajat-o să aleagă calea activismului şi să îi încurajeze pe cei asemenea ei.

Mesajul a avut un impact puternic asupra lui Holly. Deşi s-ar fi aşteptat ca o persoană care a suferit la fel de mult ca Margaret să nu creadă în Dumnezeu, iată că situaţia era chiar opusă. După cum i-a explicat Margaret în ocaziile ulterioare, relele care au loc în lume nu dovedesc deloc că lui Dumnezeu nu Îi pasă. De altfel, cele mai multe rele sunt cauzate de oameni, care, în marea lor majoritate, L-au respins pe Dumnezeu.

Holly considera că durerea, suferinţa şi moartea reprezintă un rău sau sunt rele în sine. În realitate însă, durerea fizică este absolut necesară pentru supravieţuirea noastră. De exemplu, dacă nu am simţi durerea când am atinge un obiect fierbinte, nu am reacţiona până nu am vedea arsura. Evident, acest lucru nu ar fi pozitiv. Durerea ne atrage atenţia asupra unei situaţii în care trebuie să reacţionăm imediat.

Totodată însă, durerea este şi un mijloc pentru creştere spirituală, aşa cum explică şi Margaret. Biblia spune că încercările din viaţa noastră au ca efect dezvoltarea răbdării şi perseverenţei, ceea ce ne ajută să ne maturizăm spiritual.