(Video) Istoria tulburătoare a unei melodii de neuitat

11703

Istoria dramatică a unui iezuit spaniol din secolul al XVIII-lea care încearcă să prevină transformarea unui trib indian izolat din America de Sud, în sclavi. Aceasta este istoria mișcătoare și totodată plină de acţiune și suspans, în mijlocul căreia se naște una dintre cele mai tulburătoare piese interpretate vreodată la oboi.

„Gabriel’s Oboe” este titlul bucăţii muzicale principale din coloana sonoră a filmului Misiunea, câștigător în 1987 al unui Oscar pentru cinematografie. În film, bucata muzicală este cel mai impresionant prezentă în momentul în care protagonistul, actorul Jeremy Irons, alias părintele iezuit Gabriel, merge la o cascadă și începe să cânte la oboi pentru a câștiga interesul și prietenia indienilor din tribul Guaraní. Încet, indienii se apropie de el, pentru prima dată, fascinaţi, pe bună dreptate, de sunetul piesei și al instrumentului necunoscut. Deși șeful de trib este nemulţumit și rupe instrumentul, totuși momentul marchează începutul relaţiei dintre tribali și părintele Gabriel, care își poate astfel începe misiunea.

Povestea filmului se bazează pe evenimentele care au avut loc în preajma încheierii tratatului de la Madrid, din 1750, când Spania a cedat o parte din Paraguay Portugaliei sclavagiste. Viaţa părintelui Gabriel este construită în film pe baza vieţii iezuitului Roque González de Santa Cruz, care a fost sanctificat, ulterior, de Biserica Catolică din Paraguay. Anumite secvenţe din film, precum cea de la cascadă, evocă și alte influenţe istorice, din secolul al XVII-lea, când raidurile de capturare a indienilor care urmau să devină sclavi i-au forţat pe indigeni și pe iezuiţi să fugă din zonă.

Piesa „Gabriel’s Oboe”, compusă de Ennio Morricone și premiată, printre alte distincţii, cu Globul de Aur, a fost numită de-a lungul timpului „de neuitat” și a fost rearanjată și interpretată de numeroase orchestre. Solistele Sarah Brightman și Hayley Westenra au primit permisiunea de a adăuga cuvinte și de a include piesa în albumele lor, Nella Fantasia și Paradiso.

O interpretare deosebită a piesei îi aparţine artistului Henrik Chaim Goldschmidt, alături de Orchestra Filarmonică din Insulele Feroe.