Damascul în ruine. O finalitate profetizată de Biblie?

4066

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături", sunt cuvintele profetului Isaia, din Vechiul Testament, pe care unii creștini nu ezită azi să le interpreteze ca fiind o prevestire a actualei situaţii politice din Siria.

Distrugerea oraşului Damasc, capitala Siriei, a fost prezisă de acum 2.500 de ani, susţin mai mulţi bloggeri creștin-evanghelici, care au reușit să genereze numeroase dezbateri pe tema interpretării literale a versetului 1 din Isaia 17. „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături", spune versetul pe care unii bloggeri evanghelici americani s-au grăbit să îl vadă ca pe o avertizare gata să se împlinească în zilele noastre. „Zilele profetizate cu mult timp în urmă au sosit", anunţa unul dintre bloggeri, citat de revista Time. „Văzând cum grupurile teroriste care operează în afara Damascului, construind rezerve de arme la graniţa cu Israelul, pregătindu-se pentru încă un război în viitorul apropiat, s-ar putea să nu mai dureze mult până când Isaia 17 să devină istorie", prevedea un alt blogger.

Numeroși teologi și specialiști în studiul profeţiilor biblice spun însă că o astfel de interpretare literală este profund problematică. Ba chiar absurdă, susţine profesorul Walter Brueggmann, de la Seminarul Teologic Columbia. „Nu putem interpreta aşa Biblia, ar fi absurd. Este un text antic şi vorbeşte despre un context antic", a spus profesorul. „Dacă tot îl contemporaneizăm cu atâta urșurinţă, atunci trebuie să învăţăm să luăm și partea din text care vorbește împotriva Statelor Unite, fiindcă Statele Unite joacă azi rolul Babilonului (cap. 21, nr.r) și al tuturor acelor superputeri antice. Trebuie să fim foarte prudenţi ca să nu facem conexiuni ridicole." Alternativa este, după Brueggman, să interpretăm capitolul 17 ca o avertizare simbolică: toate naţiunile sunt răspunzătoare în faţa lui Dumnezeu pentru faptele lor. Mai mult, în opinia profesorului, textul demonstrează că pentru Dumnezeu „nu există niciun excepţionalism, nici măcar cel american".

Totuși, o astfel de viziune subminează autoritatea profeţiei biblice în general, fiindcă profeţiile sunt uneori construite pe tiparul utilizării unui element istoric (din trecut) real, pentru a simboliza un eveniment viitor. Cum este cazul unor tablouri profetice din cărţile Daniel și Apocalipsa. Acestea sunt profeţii apocaliptice și sunt codificate, schematice și necondiţionate, explică prof. Florin Lăiu, cercetător în cadrul Centrului de Studii Creștine Răsăritene. „Ele sunt mărturii ale preştiinţei lui Dumnezeu şi vizează în mod explicit evoluţia unor evenimente care se extind până la timpul sfârşitului", a adăugat profesorul. „Prin contrast, profeţiile clasice biblice (Isaia, Ieremia etc.), exprimate în limbaj explicit, sunt planuri şi scenarii condiţionate, cu orizont relativ apropiat. Dacă a descoperi în Apocalipsă un eveniment istoric major din zilele noastre poate fi greşit uneori, este totuşi legitim în principiu. Însă a descoperi în Isaia sau în Ezechiel profeţii directe şi necondiţionate cu privire la zilele noastre, nu este doar greşit, ci şi nelegitim", este opinia profesorului român.

În ceea ce privește stric profeţia privitoare la Damasc, din Isaia, Lăiu afirmă că, „dacă suntem consecvenţi vom descoperi şi alte profeţii despre Damasc (va rămâne capitala Siriei: Isaia 7:8). Dar mai bine este să observăm că profeţia căderii Damascului din Isaia 17 s-a împlinit imediat, aproximativ pe la anii 730 î. Hr., când a fost cucerit de asirieni (vezi Isaia 8:4; 10:9) şi avea să se repete în timpul invaziei babiloniene; cel puţin aşa era prevăzut (vezi Ieremia 49:23-27)", a conchis profesorul.