De ce îngroașă tinerii adventiști rândurile „neafiliaţilor”

1747

Andrea este o tânără americană de 28 de ani. Este veselă, modernă și curajoasă când vine vorba să spună ce gândește. A crescut într-o familie adventistă de ziua a șaptea, însă nu mai merge la biserică. Spune că încă are sentimente pozitive vizavi de Biserica Adventistă, însă că nu consideră că trebuie să meargă la biserică pentru a se considera credincioasă.

„Uite cum văd eu lucrurile: Sunt o persoană spirituală. Încerc să mă educ cu privire la lucrurile spirituale. Dar pur și simplu nu cred că trebuie să mergi la biserică pentru a avea o relaţie cu Dumnezeu.” Tânăra care citește cărţi creștine spune că îi face plăcere să studieze și despre spiritualitatea nativilor americani.

Povestea Andreei este una aproape stereotipă pentru peisajul religios din Statele Unite, marcat de ceea ce sociologii religiei au numit „creșterea neafiliaţilor”. E vorba de un fenomen de creștere a numărului persoanelor (tinere în special) care nu se asociază cu nicio instituţie religioasă, deși mărturisesc că sunt credincioși sau, mai precis, spirituali.

Primul articol dintr-un dublu episod analitic publicat de Adventist Today urmărește să vadă ce ingrediente are problematica neafilierii tinerilor în Biserica Adventistă Americană. Aceasta, deși are numeroase caracteristici distincte faţă de omoloaga ei română, ar putea fi o reflectare a ceea ce, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, ar putea confrunta și Biserica Adventistă din România.

The Nones – neafiliaţii – constituie cel mai mare al treilea grup religios din lume, după creștini și musulmani, arată un sondaj de opinie condus de Pew Forum on Religion and Public Life şi dat publicităţii în anul 2012. Raportat la totalul populaţiei, pe glob există şase ţări în care neafiliaţii sunt majoritari: Cehia (76,4%), Coreea de Nord (71,3%), Estonia (59,6%), Japonia (57%), Hong Kong (56,1%) şi China (52,2%). La nivel global, vârsta medie a neafiliaţilor este de 34 de ani.

În SUA, unul din cinci adulţi şi unul din trei adulţi cu vârsta sub 30 de ani se declară neafiliaţi religios. Interesant este că sociologii au descoperit și existenţa unei corelaţii între scăderea numărului de protestanţi şi creşterea numărului de cetăţeni neafiliaţi religios.

Lucrul acesta, mărturisesc diverși lideri ai unor biserici adventiste din Statele Unite, este îngrijorător. Mai mulţi pastori citaţi de Adventist Today își expun observaţiile și raţionamentele legate de fenomen.

„Cultura noastră pluralistă a jucat un rol esenţial în modelarea acestor atitudini. În același timp, toţi liderii cu care am vorbit simt că biserica (…) are și ea partea ei de vină”, scrie Loren Seibold în analiza Adventist Today. Christophen Thompson, pastor asociat la Biserica Efes din Columbus, Ohio, consideră că „biserica este irelevantă pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor. Prea mulţi sunt convinși că biserica este hotărâtă să ignore situaţia lor și situaţia reală a lumii în general”. Mai mult, spune el, „biserica predică o evanghelie a sănătăţii, a bogăţiei și a fericirii, dar locuitorii săraci ai spaţiilor urbane n-au parte de nimic din toate acestea”.

Similar cu Thompson și Raj Attiken, președintele Conferinţei Ohio (o subdiviziune administrativă a Bisericii Adventiste Americane) consideră că atributele bisericii au avut un rol nefericit în îndepărtarea tinerilor. „Noile generaţii de creștini văd în biserică o instituţie ultraprotectoare, superficială, împotriva știinţei, represivă, exclusivă și intolerantă cu îndoiala”. De asemenea, spune el, „tinerele generaţii de americani au fost modelate de o cultură care valorizează deschiderea minţii, toleranţa și acceptarea. Ei au fost condiţionaţi să fie mai eclectici când vine vorba de religie și surse de autoritate. Pe de altă parte, Biserica Adventistă le-a oferit o experienţă protectoare, previzibilă, cu un conţinut moralizator înalt.” S-ar părea însă că nu asta este ceea ce caută „neafiliaţii”. Pastorul Jennifer Deans e de părere că tinerii caută „autenticitatea” și că o folosesc drept criteriu de stabilire a unui adevăr relativ la propria experienţă. Potrivit lui Deans, ceea ce atrage tinerii este „experienţa pură”, sau „a-L urma pe Iisus, nu o experienţă confesională, o cultură sau un brand”.

Potrivit statisticilor, 88% dintre neafiliaţi au convingerea că nicio religie anume nu le va satisface plenar nevoile, așa că nu caută una care să se potrivească acestei descrieri. Cum ar putea atunci bisericile să își recupereze tinerii? Răspunsurile pastorilor citaţi de Adventist Today converg într-unul singur: relaţiile semnificative, în serviciul altora. „Atunci când sunt conectaţi prin activităţi sociale, ei sunt mai deschiși la activităţi spirituale”, e de părere pastorul Therezinha Barbalho.