Anul 2017 a fost, sub numeroase aspecte, o notă de plată. Deciziile vechi și-au cerut tributul sub forma unor consecinţe pe care le-am trăit cu toţii la comun, fie că ne-au afectat direct, fie indirect. Mai jos sunt, în ordine crescătoare, cele mai importante rotiţe care au făcut lumea religioasă să se învârtă, în anul pe care ne pregătim să îl încheiem.

1. Moartea cardinalului Bernard Law

În jurul arhiepiscopului de Boston, cardinalul Bernard Law, s-au împletit în același timp și iubirea, și ura. Apreciat foarte mult de papa Ioan Paul al II-lea, Law a fost unul dintre cei mai importanţi prelaţi americani din Biserica Catolică. El a fost însă și figura emblematică a scandalului sexual care a înghiţit reputaţia Bisericii Catolice, începând cu anul 2002.

O investigaţie a ziarului Boston Globe a scos la iveală locul central pe care l-a ocupat cardinalul în mușamalizarea a zeci de cazuri de pedofilie în rândul preoţilor catolici. Bernard Law era la curent cu abuzurile, însă strategia sa, de mutare în repetate rânduri a preoţilor pedofili, nu a făcut altceva decât să răspândească și mai mult cazurile de molestare.

După aducerea la lumină a implicării sale, cardinalul a demisionat din funcţia de arhiepiscop. El nu a fost însă niciodată tras la răspundere legal pentru protejarea pedofililor și expunerea copiilor la abuzuri. Law a murit în luna decembrie, în urma unei boli care a necesitat spitalizare. Avea 86 de ani.

Vaticanul rămâne împărţit în două tabere: cea reformatoare, care cere responsabilizarea publică a abuzatorilor și a episcopilor care i-au supravegheat, și cea tradiţionalistă, care continuă să vadă utilă menţinerea discreţiei maxime cu privire la cazurile de acest tip.


2. Reacţia bisericilor din România la protestele anticorupţie

Începutul anului 2017 a venit cu cele mai ample proteste politice din istoria postcomunistă a României. Liderii religioși ai principalelor biserici creștine din România au transmis mesaje de încurajare a rugăciunii pentru binele ţării, ambalate în fraze mai mult sau mai puţin nuanţate politic.

Biserica Ortodoxă Română a comunicat public că „avem nevoie mai mult ca oricând de făcători de pace, adică de toţi aceia care pot preveni sau aplana conflictele între oameni, în societate sau între popoare. (…) Adesea există violenţă și tulburare și pentru că oamenii nu mai adună în sufletul lor pacea care vine de la Dumnezeu și care pacifică patimile egoiste ca abuzul de putere și de profit material fără limite.”

Biserica Catolică a deplâns, de asemenea public, faptul că „înghiţim foarte ușor neglijenţele, corupţia, minciuna, șmecheria, și toate acestea ni se par că sunt nimicuri… N-am făcut mare lucru până acum ca să schimbăm ceva.” Biserica Adventistă a subliniat nevoia de „recunoaştere şi susţinere a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor într-un climat de pace şi bună înţelegere”. Comunicatul liderilor adventiști reclama însă și că „legile din ţara noastră ar trebui să reflecte Legea lui Dumnezeu”.


3. Surprinzătorul schimb ideologic între Arabia Saudită și Uniunea Europeană

Arabia Saudită este, istoric, un pol al conservatorismului religios. Franţa în schimb, este un pol al libertăţii sub umanismul ateu. În 2017 însă, drumurile aparent paralele ale celor două ideologii s-au suprapus timp de o secundă, înainte de a se inversa în mod neașteptat. Astfel, în timp ce Arabia Saudită a anunţat o modificare legislativă care le permite femeilor să conducă autoturisme, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis pentru prima dată să valideze interzicerea hijabului la locul de muncă.

Un decret regal istoric a eliminat interdicţia care reţinea femeile saudite de la conducerea unui autovehicul în singura ţară din lume care practica o astfel de interdicţie. Măsura urmează să intre în vigoare în luna iunie 2018 în întreg regatul saudit și face parte dintr-un plan ambiţios de reforme economice și sociale care promovează detașarea ţării de dependenţa ei de petrol.

La rândul ei, și decizia Curţii de Justiţie UE este una fără precedent, fiind vorba de prima hotărâre a unei instanţe superioare europene de interzicere a vălurilor islamice la locul de muncă, judecătorii considerând că aceasta nu constituie discriminare. Verdictul a urmat analizării a două cazuri, unul din Franţa și unul din Belgia, în care două femei care purtau la lucru vălul islamic au reclamat că au fost concediate fiindcă refuzaseră, din motive de conștiinţă, să vină la serviciu cu capul descoperit. Instanţa a hotărât că angajatorii au dreptul de a le interzice angajaţilor afișarea vizibilă la locul de muncă a simbolurilor religioase și au inclus între acestea și vălul hijab.


4. Persecuţiile asupra creștinilor continuă nestingherite

O constantă tragică a retrospectivelor religioase din ultimii ani este, și în 2017, aceea că creștinii continuă să fie grupul religios cel mai expus intoleranţei religioase. Cel mai recent raport privind curentele de persecuţie, al organizaţiei Release International, a evidenţiat China, Nigeria și India drept focare de persecuţie anticreștină, care își vor menţine acest statut și în anul 2018.

Distrugerea supremaţiei grupării Stat Islamic ar putea fi însă o veste bună pentru creștinii din zonele de contact cu membrii acestei facţiuni teroriste. Dacă, în 2016, analiștii se așteptau ca persecuţia asupra creștinilor să se intensifice odată cu răspândirea ISIS și a altor grupări extremiste, limitarea puterii Stat Islamic aduce o rază de speranţă.

Totuși, Pew Research Center spune că mai mult de 75 de procente din populaţia lumii continuă să locuiască în zone cu restricţii religioase severe și mulţi dintre acești oameni sunt creștini.

La începutul anului 2017, papa Francisc făcea o evaluare care rămâne și astăzi la fel de tulburătoare: „Avem acum mai mulţi martiri creștini decât în primele secole.” Trei luni mai târziu, 46 de creștin erau uciși într-un atac cu bombă comis de Stat Islamic împotriva a două biserici copte din Egipt, într-o campanie mai amplă de alungare a creștinilor din Orientul Mijlociu. La mai puţin de o lună de la incident, Papa Francisc a vizitat ţara, „în numele păcii”, devenind al doilea pontif, după Ioan Paul al II-lea, care vizitează Egiptul, predominant musulman.


5. Evanghelizarea inversă și revirimentul creștinismului în China

Pe măsură ce Occidentul cândva creștin se decreștinează, iar teritorii istoric păgâne îmbrăţișează credinţa în Hristos, un curent nou începe să își distingă forma. Este vorba de „evanghelizarea inversă”, un fenomen prin care teologii desemnează o schimbare a epicentrului creștinismului din Vestul global către Sudul global. Estimările statistice privind creștinismul notează că, în doar șapte ani, peste 50% dintre creștini vor locui în Africa, America Latină și în unele părţi din Asia. Aceasta în condiţiile în care, în anii 1950, 80% dintre creștini trăiau în Occident.

Un exemplu fascinant este cel al înfloririi creștinismului chiar în inima comunismului, în China, un fenomen pe care sociologi precum americanul Rodney Stark îl pun pe seama relevanţei crescute a filosofiei creștine pentru societatea de azi: „Există o dorinţă după un sens în viaţă și după aranjarea societăţii în jurul unei ordini morale. Aceasta a dus la revigorarea religiei, a religiilor tradiţionale chineze, dar și a creștinismului protestant, care este mai răspândit printre chinezii educaţi, (…) care caută o religie mai modernă, în sensul unei relaţii nemediate cu Dumnezeu, o experienţă religioasă mai activă.” Religiile orientale, precum taoismul, budismul și confucianismul, sunt „antiprogres, susţinând că de la un trecut glorios lumea a luat-o în jos și trebuie mereu să ne uităm în spate, nu în faţă”.

În anul 2017 a devenit totodată și mai evident că o consecinţă a schimbării epicentrului creștinismului este faptul că misionari originari din Africa, Asia și America Latină (cândva destinatari ai mesajului creștin venit din Occident) încearcă astăzi ei înșiși să revitalizeze credinţa în ţările Occidentale, care par să își fi pierdut zelul spiritual care îi caracteriza în timpurile în care evanghelizau continentele „păgâne”.


6. Revirimentul rasismului în medii religioase americane

Anul acesta, numele Charlottesvile a devenit sinonim cu rasismul după ce un adept al teoriei supremaţiei rasei albe, care participa la un protest al „dreptei alternative” împotriva dezafectării statuii lui Robert Edward Lee (fost comandant al armatei statelor confederate, susţinător al inferiorităţii rasei negre, al necesităţii ierarhizării sociale, al primatului legii sclaviei și al existenţei unei aprobări divine cu privire la toate acestea) din Parcul Emancipation, a intrat cu mașina într-un grup de contramanifestanţi, ucigând o persoană și rănind alte 19.

Protestul din Charlettesvile fusese organizat, la jumătatea lunii august, de adepţii ideii supremaţiei rasiale a albilor (curent echivalent cu neonazismul). David Duke, un fost lider al Ku Klux Klan, declara atunci că se află la Charlottesville pentru a participa la protest. O contramanifestaţie a celor care apără drepturile persoanelor minorităţii afroamericane s-a format în scurt timp de la începerea protestului, iar între membrii celor două tabere au luat naștere violenţe care au necesitat intervenţia forţelor de ordine.

Cu privire la incidentul violent din Charlottesville, fostul secretar de stat John Kerry a declarat că „trebuie să fie condamnat și numit ca atare: ură, răutate, rasism și extremism intern”. Iar analiștii au catalogat confruntarea drept o reflexie a polarizării politice tot mai evidente, care s-a intensificat de la alegerea președintelui Trump, anul trecut.


7. Politizarea libertăţii religioase în America

Anul 2017 a fost unul în care președintele american a început să plătească datoria către votanţii săi conservatori evanghelici, cei despre care statisticile arătau că au votat, în proporţie de 80%, cu actualul președinte. Astfel, în luna mai, președintele s-a ţinut de o promisiune făcută la începutul anului (în luna februarie) și a semnat două ordine executive prin care a abrogat legislaţia potrivit căreia organizaţiile care beneficiau de scutiri de taxe – inclusiv cultele – nu aveau permisiunea de a se implica în activităţi politice. Astăzi așadar li se permite organizaţiilor religioase să se implice direct în politică, deși mutarea fusese „ambalată” de administraţia prezidenţială ca o decizie prin care „legislaţia fiscală nu va mai putea să se amestece în drepturile organizaţiilor de cult”.

În prima jumătate a lunii decembrie, președintele a purces la o nouă rată achitată către lumea evanghelică americană: a declarat Ierusalimul capitală a Israelului. Anunţul președintelui privind mutarea ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim a înfuriat liderii palestinieni și a atras reacţii de condamnare aspră din partea aliaţilor SUA.

Ulterior, președintele și-a nuanţat decizia subliniind că aceasta este inofensivă fiindcă nu stipulează cât de mult din Ierusalim va fi considerat capitală israeliană și că ea nu comportă vreo poziţie „cu privire la nicio chestiune care ţine de statutul final, incluzând aici chestiunea graniţelor suveranităţii israeliene în Ierusalim sau rezoluţia privind contestarea graniţelor. La câteva zile după anunţul președintelui american, Adunarea Genereală a ONU a votat împotriva rezoluţiei americane, declarând-o „nulă și goală”.


8. Genocidul asupra grupului etnic rohingya

O situaţie paradoxală, ignorată paradoxal de restul lumii: o minoritate musulmană pașnică din Birmania (Myanmar) este persecutată de majoritatea adeptă a budismului, considerat o religie a păcii, într-o ţară condusă de facto de o laureată a premiului Nobel pentru pace, Aung San Suu Kyi. Musulmanii rohingya au fost descriși, de-a lungul timpului, drept „una dintre cele mai dispreţuite minorităţi ale lumii” și „unul dintre cele mai persecutate popoare ale lumii”.

Anul trecut, aceste atribute s-au tradus într-o epurare etnică ce a dus la moartea a 6.700 de musulmani rohingya, între care cel puţin 730 de copii cu vârste sub cinci ani, numai în intervalul august-septembrie. Potrivit organizaţiei Medici fără frontiere, cei mai mulţi dintre aceștia au fost împușcaţi, alţii fiind închiși și arși de vii în propriile lor case sau bătuţi până au murit. Peste 640.000 de musulmani rohingya au luat calea exilului în Bangladesh ca să scape din calea armatei birmaneze acuzată de abuzuri îngrozitoare: violuri în masă, răpiri și tortură. Antonio Guterres, secretarul general al ONU, a declarat că musulmanii rohingya se confruntă cu o situaţie umanitară „catastrofală” şi a cerut autorităţilor din această ţară să suspende acţiunile militare împotriva lor.

Oficialii neagă acuzaţiile de epurare etnică și legitimează atacurile ca răspunsuri la insurgenţa unor grupuri de „teroriști extremiști” rohingya. Singurul om politic occidental care a intervenit direct în favoarea drepturilor acestei minorităţi a fost Barack Obama. Însă intervenţia sa nu a ridicat problema unor sancţiuni împotriva Birmaniei, prin urmare a avut efecte extrem de limitate.


9. Prăbușirea „califatului” islamist

În luna iulie, gruparea teroristă „Stat Islamic” a pierdut controlul celui mai mare oraș pe care îl asediase – Mosul. După această înfrângere, teroriștii au continuat să piardă teritoriu sub acţiunea mai multor state și forţe aliate împotriva lor, până când, în noiembrie 2017 a ajuns să nu mai controleze niciun teritoriu semnificativ.

Analiști irakieni și sirieni se așteaptă însă ca militanţii Stat Islamic să iniţieze o campanie de gherilă, care să compenseze pentru eliberarea aproape a tuturor zonelor controlate de reţea. Se crede că Abu Bakr al-Baghdadi, liderul reţelei teroriste, se ascunde în zona de deşert de la frontiera dintre cele două state.

Militanţii Stat Islamic au apărut pe scena internaţională în 2014, atunci când au asediat porţiuni mari de teritoriu din Siria și Irak. Gruparea și-a propagat notorietatea comiţând acte de o brutalitate animalică: decapitări, violuri și crime în masă, răpiri și sechestrări.

Un raport al organizaţiei internaţionale CAR (Conflict Armament Research), care documentează traficul de arme în zonele de război arăta, la mijlocul lunii decembrie, că o treime din armele folosite de militanţii SI au fost fabricate în UE, în ţări precum România, Ungaria, Bulgaria și Germania, iar singurul producător mai mare de armament de la care se aprovizionează islamiștii este China. Înainte de a ajunge la teroriști, armele din Europa de Est erau vândute în SUA și Arabia Saudită, apoi transportate, prin Turcia, în Siria.


10. Aniversarea a 500 de ani de la debutul Reformei Protestante

În octombrie 2017 s-a împlinit jumătate de mileniu de când călugărul Martin Luther a prins de ușa Catedralei din Wittenberg cele 95 de teze. Evenimentul a a fost transformat în emblema Reformei Protestante, pe care au comemorat-o anul acesta protestanţi și catolici deopotrivă.

Germania a declarat perioada cuprinsă între 31 octombrie 2016 și 31 octombrie 2017 „Anul Luther”, sau „jubileul tezelor lui Luther”. Deschiderea anului jubiliar a fost marcată cu o festivitate ecumenică, organizată de Uniunea Mondială Luterană în oraşul suedez Lund, la care a participat și Papa Francisc. În urma acelei ceremonii, papa Francisc și episcopul luteran Munib Younan, președintele Federaţiei Luterane Mondiale (fondate chiar la Lund), au semnat o declaraţie comună prin care își asumau responsabilitatea de a lucra pentru restaurarea comuniunii dintre catolici și luterani. Evenimentul a fost considerat un pas istoric în construirea unei perspective noi asupra trecutului tumultuos al relaţiei dintre cele două confesiuni creștine. Dialogul catolic-luteran a început în urmă cu doar 55 de ani și de atunci a trecut prin mai multe etape hotărâtoare în dezbaterea chestiunilor care separă și a celor care apropie cele două biserici.

La 500 de ani de la Reforma Protestantă, unii observatori încă așteaptă revocarea deciziei de excomunicare a lui Martin Luther, pronunţată în anul 1521. Însă Biserica Catolică a comunicat că acest gest nu este posibil pentru că decizia nu mai este de actualitate: „Excomunicarea e valabilă doar atâta timp cât persoana este în viaţă.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.