Avortul ca metodă de contracepţie – Scandal în Turcia, șoc în M. Britanie

399

Avortul a ţinut, zilele acestea, prima pagină a ziarelor europene, din două unghiuri. Pe de o parte, prim-ministrul turc, Recep Tayyip Erdogan, a declarat că avortul este o „crimă” și că practicarea acestuia servește scopurilor unei agende internaţionale pentru controlul populaţiei. De cealaltă parte, statistici publicate de Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie au șocat opinia publică informând că, din 38.269 de adolescente care au făcut un avort în 2010, minim trei au trecut prin această procedură de cel puţin șapte ori fiecare.

„Nimeni nu ar trebui să aibă dreptul să autorizeze” avortul, a declarat primul-ministru într-o conferinţă de presă, insistând că „ori că ucizi copilul în pântecele mamei, ori că îl ucizi după naștere, nu e nicio diferenţă”. Erdogan a mai declarat că vede avortul ca pe „o crimă” și le-a transmis membrelor partidului său aflat la guvernare (AKP), care nu ar fi de acord cu afirmaţiile sale, că „trăiesc și respiră Uludere. Eu vă spun că fiecare avort este un Uludere”, a mai precizat prim-ministrul, referindu-se la un atac aerian care a dus la moartea accidentală a 34 de civili turci.

Afirmaţiile prim-ministrului au fost susţinute și de Fatma Șahin, ministrul turc pentru Familie și Politici Sociale, care a reclamat că „dreptul la viaţă” nu ar trebui să fie lăsat la latitudinea voinţei politice. Șahin susţine totodată și viziunea lui Erdogan privind rata foarte mare de operaţii de cezariană efectuate în ţară. Dacă Erdogan a calificat această rată (apreciată la 50% din totalul nașterilor) drept o „epidemie”, Șahin a spus că, „deși pare lipsită de dureri, nașterea prin cezariană este, totuși, o operaţie chirurgicală. Poate avea riscuri asupra sănătăţii mamei.”

Canan Gullu, liderul Federaţiei Asociaţiilor Femeilor este de părere că declaraţiile ministrului referitoare la avort „atacă femeile”. Ministrul „ar fi făcut mai bine dacă vorbea despre probleme ale femeilor precum șomajul, violenţa domestică sau poziţia lor inadecvată în viaţa politică, decât să facă politică pe seama corpurilor femeilor”, a mai adăugat Gullu, citată de AFP.

Turcia a legalizat avortul până la a zecea săptămână de sarcină, în 1983. Marea Britanie, care are o istorie mai veche în ceea ce priveşte avortul, permis prin lege încă din 1967, are totodată o istorie șocantă de spus în această privinţă.

Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie a dat publicităţii un raport potrivit căruia, în 2010, nu mai puţin de 38.269 de adolescente au recurs la un avort. Ce este și mai șocant este faptul că trei dintre acestea se aflau la al șaptelea avort, iar patru dintre ele trecuseră deja prin câte patru întreruperi de sarcină. Alte 57 de fete au avortat copii de câte patru ori, iar 485 au recurs la această procedură de câte trei ori. Încă 5.300 de adolescente mai trecuseră printr-un avort o dată. Informaţiile au fost dezvăluite Asociaţiei de Presă, sub constrângerea Actului pentru Libera Circulaţie a Informaţiei, relatează Huffington Post.

„Ceva extrem de greșit se întâmplă într-o ţară în care adolescentele au făcut fie și un singur avort”, a reclamat Rebecca Mallinson, reprezentant al Alianţei Pro Life. Ea s-a declarat oripilată de situaţia avorturilor repetate, la adolescente. „Îi dezamăgim pe acești tineri într-o manieră cruntă și ne facem 'provizii' de probleme de sănătate sexuală pentru viitor, fie că este vorba despre bolile cu transmitere sexuală sau de efectele pe care avorturile multiple le pot avea asupra fertilităţii, în viitor”, s-a plâns Mallinson. „Cât despre impactul psihologic asupra acestor adolescenţi extrem de vulnerabili, nu pot decât spera că vor primi o consiliere adecvată cât mai curând posibil.”

Avorturile la adolescenţă reprezintă doar o cincime din toate avorturile care au loc în Marea Britanie. La nivel general, peste 64.300 de avorturi, din cele 189.574 efectuate în 2010, au fost suferite de femei care nu erau la prima procedură de acest fel, relatează Christian Post.

Ce arată atitudinea inflamată a premierului turc, precum și șocul generat de statisticile din Marea Britanie, este că problema avortului rămâne una teribil de actuală, iar opiniei publice îi revine sarcina cea mai dificilă: aceea de a cântări echilibrul.