Pe cei care omoară din greşeală cine îi pedepseşte?

375

Execuţiile costă. Mult. De aceea, autorităţile americane preferă să termine repede cu ele. Preţul grabei este însă și mai mare. Un studiu publicat de revista "Nature" arată că 1 din 25 de deţinuţi pasibili de pedeapsa cu moartea ar putea fi exonerat, dacă dosarul lui ar fi analizat mai mult timp.

Studiul extrapolează statistici existente care arată că 4% dintre deţinuţii condamnaţi la moarte au fost nevinovaţi. Iar procentul lor ar putea, în realitate, să fie mult mai mare. Aceasta fiindcă puţine condamnări se sfârșesc prin exonerare. În cele mai multe cazuri, condamnaţii nevinovaţi nu mai apucă să își dovedească nevinovăţia. Unii mor în timp ce își așteaptă executarea sentinţei. Alţii, chiar dacă se dovedește că erau nevinovaţi, nu ajung să figureze în registrele oficiale ca nevinovaţi. Pe lângă aceștia, mai sunt și condamnaţii care pledează ca vinovaţi în speranţa că vor primi sentinţe reduse. Toate acestea au făcut ca sarcina cercetătorilor, printre primii care au încercat să evalueze cantitativ rata condamnărilor, să fie și mai dificilă.

Vorbim, așadar, de un minimum al condamnărilor eronate, despre care cercetătorii spun că ar putea fi redus dacă pedeapsa deţinuţilor condamnaţi la moarte ar fi comutată la pedeapsa cu închisoarea pe viaţă. Cu cât o persoană stă mai mult în așteptarea executării sentinţei la moarte, cu atât șansele de a-i fi dovedită nevinovăţia cresc, au notat cercetătorii.

Nu au mai avut răbdare

Chestiunea timpului acordat judecării cazurilor de condamnare la moarte este una care continuă să provoace discuţii în Statele Unite. În luna februarie a acestui an, un deţinut a fost executat de autorităţile din statul american Missouri cu patru minute înainte ca judecătorii din Washington, care îi analizau cazul, să respingă ultimul apel la suspendarea sentinţei cu moartea.

Herbert Smulls, care fusese judecat de un juriu format, în întregime, din albi, ar fi murit la câteva momente după ce a fost ridicat de poliţiști, în timpul unei convorbiri telefonice cu avocaţii lui, cu care discuta despre apelul lui în justiţie. Potrivit The Atlantic, Smulls „a fost executat, deși oficialii de stat știau că judecătorii Curţii Supreme a Statelor Unite încă mai luau în calcul cererea lui de exonerare”.

Cine poate despăgubi o viaţă?

La polul opus este cazul lui Glenn Ford, un alt bărbat de culoare, de data aceasta exonerat după 30 de ani de detenţie în vederea execuţiei. Judecat și el tot de o comisie alcătuită numai din juraţi albi, Glenn Ford a fost condamnat pentru uciderea unui bătrân, care îl angajase să îi facă diverse comisioane. Ulterior, s-a dovedit că unul dintre aceștia a comis crima.

Ford a devenit condamnatul la moarte cu numărul 144 care a fost exonerat, din ultimele 4 decenii. Bărbatul este și unul dintre deţinuţii exoneraţi care au fost închiși cel mai mult timp (din istoria SUA), în așteptarea executării sentinţei la moarte.

O discuţie redusă la bani

Americanii caută soluţii pentru reducerea costurilor implicate de menţinerea unui deţinut în închisoare. Unii s-au gândit chiar că impunerea unui termen-limită fix pentru judecarea cazurilor în care miza este executarea condamnatului ar fi o soluţie viabilă. Alţii spun însă că execuţiile au oricum un cost financiar împovărător pentru stat. Executarea lui Tomothy McVeigh, atentatorul care a ucis 168 de persoane în atacul cu bombă din Oklahoma (1995) a costat statul american nu mai puţin de 13 milioane de dolari.

Discutată în aceşti termeni însă, pedeapsa capitală nu mai apare ca o formă de a proteja societatea de indivizi periculoşi, ci apare ca o manifestare a unui sistem juridic atât de grăbit să facă dreptate, încât e capabil să comită nedreptăţi iremediabile.