„În Dumnezeu credem”, de la întemeierea Americii până azi

1428

Afilierile religioase ale preşedinţilor Statelor Unite ale Americii au reprezentat dintotdeauna o temă de interes, prin prisma credinţelor religioase ale acestora care au influenţat alegătorii, le-au modelat imaginea despre societate şi le-au creionat strategiile de conducere a poporului.

De aceea, discuţia despre credinţele religioase ale preşedinţilor americani a stârnit mereu interes. Unii creştini devotaţi au fost reticenţi şi au afirmat chiar că au existat atei sau ne-creştini printre preşedinţii americani şi chiar printre fondatorii statului American. Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, William Howard Taft şi Barack Obama au fost acuzaţi de ateism chiar în timpul campaniilor electorale, în timp ce alţii au mizat pe credinţa lor pentru a atrage alegători.

Cu toate acestea, aproape toţi preşedinţii pot fi consideraţi creştini, cel puţin din punct de vedere al afilierii formale la o biserică creştină. Unii au fost unitarieni, deişti sau ne-afiliaţi niciunei religii, dar niciunul până în prezent nu a fost ateu, evreu, budist, musulman, hindus sau aparţind altei religii din afara creştinismului.

Dintre cei 44 de preşedinţi americani, cei mai mulţi (11) au fost episcopalieni. Printre aceşti se numără George Washington, Franklin Roosevelt, Gerald Ford şi George Bush. Biserica Episcopaliană se descrie ca o biserică „protestantă, dar catolică”. În anii 1960-1970, episcopalienii s-au opus pedepsei cu moartea şi au susţinut mişcarea drepturilor omului. În prezent, biserica militează pentru drepturi egale pentru comunitatea gay.

A doua confesiune ca număr de preşedinţi care sunt afiliaţi este Biserica Prezbiteriană. Opt preşedinţi americani au fost prezbiterieni, printre care Andrew Jackson, Woodrow Wilson, Dwight Eisenhower şi Ronald Reagan (iniţial Discipol al lui Christos). Prezbiterianismul se referă la un număr de biserici creştine care au aderat la tradiţia teologică calvinistă, după schisma protestantă. Teologia presbiteriană subliniază suveranitatea lui Dumnezeu, autoritatea Bibliei şi necesitatea harului divin prin credinţa în Iisus Christos. Deşi unii credincioşi se menţin pe linia trasată de teologia lui Calvin şi a succesorilor săi direcţi, există o largă desfăşurare de viziuni teologice în cadrul prezbiterianismului contemporan.

Al treilea loc este ocupat de preşedinţii fără nicio afiliere dominaţională, în număr de 6. Aceştia sunt Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, Andrew Johnson, Ulysses Grant, Rutherford Hayes şi Barack Obama (fost membru al Bisericii Unite a lui Christos).

Pe locul al patrulea sunt 4 confesiuni, cu câte 4 preşedinţi: baptişti, metodişti şi unitarieni. Patru preşedinţi au aparţinut confesiunii baptiste (printre care Harry Truman, Jimmy Carter şi Bill Clinton). Printre credinţele distinctive baptiste se numără autoritatea Bibliei, autonomia bisericilor locale, preoţia tuturor credincioşilor, recunoaşterea a două simboluri ale credinţei (Botezul şi Cina Domnului), libertatea individuală a sufletului şi separarea Bisericii de Stat.

Tot 4 sunt şi preşedinţii metodişti, dintre care cunoscuţi sunt Ulysses Grant (considerat metodist, deşi teologia sa este încă necunoscută) şi George W. Bush, care a fost episcopalian până în 1977. Biserica Metodistă este o mişcare aparţinînd creştinismului protestant şi este cunoscută pentru lucrarea misionară pe care o desfăşoară în spitale, universităţi, orfelinate şi şcoli, cu scopul de a urma porunca lui Iisus Christos de a răspândi Evanghelia şi de a sluji semenilor.

Biserica Unitariană Îl înţelege pe Dumnezeu ca pe o singură persoană, nu o Trinitate – aşa cum înţeleg majoritatea denominaţiunilor creştine. Prin urmare, unitarienii sunt strict monoteişi şi afirmă că Iisus a fost un om remarcabil şi un profet, dar nu Dumnezeu Însuşi. Cei 4 preşedinţi unitarieni au fost John Adams, John Quincy Adams, Millard Fillmore şi William Howard Taft.

Alte denominaţiuni la care au fost afiliaţi preşedinţii americani au fost reformaţii, reprezentaţi de Theodore Roosevelt, quakerii, reprezentaţi de Richard Nixon şi romano-catolicii, reprezentaţi de John F. Kennedy.

Ross Douthat, autorul unui editorial în cotidianul New York Times afirmă că înainte de 1960 (anul în care John F. Kennedy a fost ales preşedinte), toţi foştii preşedinţi americani au fost protestanţi. După acest moment însă, America a întrat într-un declin spiritual, determinat de multitudinea de biserici care au apărut.

Referitor la declinul din prezent, autorul editorialului afirmă că în campania electorală din 2012 se poate vedea, ca într-o oglindă, diversitatea din rândul creştinismului american, diversitate văzută ca un punct slab. În timp ce Barack Obama, Mitt Romney şi Rick Santorum se caracterizează creştini, tradiţiile, teologia şi experienţele personale pe care le împărtăşesc sunt mai diferite decât oricând într-o cursă prezidenţială. În opinia lui Douthat, aceste diferenţe arată America în esenţa ei, „nici tradiţional creştină, nici deschis seculară”. „În schimb, suntem un popor de eretici, care se asociază creştinismului, dar care corectează doctrinele pentru a li se potrivi, în timp ce nu putem cădea de acord asupra definiţiei credinţei creştine”.

În plus, autorul subliniază că existenţa unui electorat unit din punct de vedere al credinţelor religioase a determinat alegerea unor preşedinţi care au promovat ierarhia, disciplina şi continuitatea instituţională. Protestantismul şi catolicismul au reuşit să construiască şcoli, spitale, orfelinate şi au înlesnit asimilarea a generaţii de imigranţi. Paleta largă a candidaţilor din cursa prezidenţială (un mormon, un creştin ne-afiliat unei biserici şi un catolic) demonstrează – în opinia autorului – o polarizare neobişnuită într-o ţară creştină.