Întâmplări din spatele uşilor închise la mănăstirile catolice

1305

Fran Fisher este doctor în sexologie în California, dar acum mulţi ani de zile numele ei era Jane Frances de Chantal şi era călugăriţă de la o mănăstire din Derbyshire, din Marea Britanie. În ultima sa carte In the Name of God, Why? Fisher vorbeşte despre abuzurile din mănăstire şi despre cum i-au afectat acestea viaţa.

Fran Fisher este doctor în sexologie în California, dar acum mulţi ani de zile numele ei era Jane Frances de Chantal şi era călugăriţă de la o mănăstire din Derbyshire, din Marea Britanie. În ultima sa carte In the Name of God, Why? Fisher vorbeşte despre abuzurile din mănăstire şi despre cum i-au afectat acestea viaţa.

Cartea sa este o colecţie de intervieruri cu 28 de femei care, ca şi ea, au depus jurăminte de sărăcie, castitate şi ascultare, doar pentru ca, mai târziu, să le abandoneze. „Majoritatea femeilor pe care le-am intervievat au fost crescute în familii catolice stricte. Multe dintre ele aveau taţi alcoolici. Câteva fuseseră abuzate fizic şi/sau sexual. Multe credeau că mănăstirea o să fie un loc sigur," citează The Guardian.

Şi Fisher fusese crescută într-o familie catolică extrem de religioasă, în care tatăl le descria pe femei în termeni peiorativi, iar sexul era considerat ceva „periculos, rău, murdar". Mănăstirea avea însă farmecul unui loc unde femeile erau pure şi cel mai important, erau în siguranţă. Dar între pereţii mănăstirii povestea era alta. Multe dintre măicuţele cu vechime aveau relaţii cu alte măicuţe, cu preoţi sau cu laici. Unele măicuţe erau implicate în relaţii abuzive, altele de plăcere. Toată lumea ştia ce se petrece şi nimeni nu spunea nimic. Fisher avea 18 ani când a intrat în mănăstire şi a renunţat doi ani mai târziu, când s-a căsătorit cu un academician şi s-a mutat în Statele Unite.

Ca om de ştiinţă, specializat în sexologie, Fisher critică sistemul catolic care le permite fetelor atât de tinere şi naive (făcând referinţă în mod special la cele din Africa sau Asia) să se despartă de familii şi să intre în mănăstiri. „Practica de a-i lua pe tineri, fete şi băieţi, dintr-o copilărie îndoctrinată şi a aştepta de la ei să facă jurăminte de celibat pentru toată viaţa la doar 20 de ani, este greşit," spune Fisher din proprie experienţă.

Astfel de lucruri se întâmplă şi în alte colţuri ale lumii, nu doar în Anglia. Numeroase călugăriţe renunţă la straie şi îşi expun apoi poveştile în autobiografii cu potenţialul de a să altera reputaţia mănăstirilor catolice. Este cazul şi unei călugăriţe din Kerala, India, care a părăsit mănăstirea, după 40 de ani, pentru că nu mai putea rezista.

Sora Maria explică cu detalii în biografia sa, asuprirea fizică şi psihică la care a fost supusă, scandalurile sexuale din mănăstire şi felul în care a fost hărţuită pentru că şi-a păstrat valorile şi era dedicată muncii sale. De asemnea vorbeşte despre simţământul de abandon pe care ea şi alte măicuţe îl aveau deseori, în locul sentimentelor sacre.

În memoriile ei, Maria spune cum a vrut să se facă călugăriţă de la 13 ani, când a fugit de acasă şi s-a dus la o mănăstire catolică. Mai departe, a trebuit să îndure 40 de ani de privaţiuni, trădări şi dezamăgire. De multe ori, povesteşte ea, ce vedea atunci când intra accidental în camera unei călugăriţe era ruşinos. „Nu am văzut o mână de fete care să fie caste,"scrie ea în carte.

În 1999 a ajuns la capătul răbdării şi a plecat din mănăstire. A continuat să servească omenirea prin înfiinţarea unui orfelinat modest într.o altă localitate. Conform celui care a ajutat-o să îşi scrie memoriile, Jose Pazhukaran, Maria merge din uşă în uşă pentru a ţine orfelinatul pe picioare. „Abia acum face ce nu a putut să facă atunci când era călugăriţă: să servească şi să fie o mamă pentru copiii abandonaţi," a spus Pazhukaran, conform FirstPostIndia.