Nu va fi nici biserică, nici sinagogă, nici moschee, însă elemente arhitecturale ale tuturor celor trei tipuri de construcţie se vor regăsi în ceea ce ar putea deveni prima „casă de rugăciune și de învăţătură” multireligioasă din lume.

Aproape 44 de milioane de euro sunt necesare pentru a construi, în Berlin, acest loc de închinare unic în lume. Dacă s-ar strânge, proiectul ar putea fi gata în 2018, spun iniţiatorii lui, membri ai comunităţii protestante berlineze.

Ideea le-a venit în 2007, când săpăturile arheologice sub Petriplatz au permis descoperirea fundaţiilor a patru biserici. Autorităţile locale au atribuit totuși terenul unei singure comunităţi: cea protestantă.

Protestanţii s-au gândit însă de la bun început să folosească locul ca pe un punct în care să fie concentrat ecumenismul. „Încă de la început, am dorit ca acesta să fie un proiect interreligios, nu un loc construit de creștini”, a subliniat pastorul Gregor Hohberg, reprezentant al comunităţii protestante, care se va ocupa de organizarea activităţii religioase din viitorul lăcaș de cult alături de rabinul Tovia Ben-Chorin și de imamul Kadir Sanci, de origine turcă.

„Am vrut să reînsufleţim acest loc, dar nu construind o nouă biserică, ci construind un loc care spune ceva despre viaţa religioasă din Berlinul de astăzi”, a explicat și Roland Stolte, unul dintre cei doi reprezentanţi protestanţi din consiliul de administraţie al comunităţii.

Religia nu ocupă un loc central în viaţa berlinezilor, dacă ne gândim că 60% dintre ei se declară fără religie, potrivit datelor oficiale din 2010. În schimb, 18% dintre cei 3,4 milioane de locuitori ai orașului se declară protestanţi, iar 8,1% sunt musulmani, în timp ce 0,9% sunt evrei.

În acest context, pastorul Hohberg și-a declarat reticenţa cu privire la reușita unei case de rugăciune comune, deoarece, spunea el „risca să îi facă pe oameni să respingă iniţiativa mai degrabă decât să îi atragă. Iar noi voiam să ne adresăm și celor mai conservatori, pentru a arăta că dialogul interreligios este nu numai posibil, ci și important”.

Prin urmare, decizia organizatorilor acestui proiect a fost aceea de a oferi fiecărei religii un spaţiu egal pe același etaj. Fiecare religie va avea sala ei de închinare, însă cele trei vor putea fi și deschise într-o sală comună, unde credincioșii s-ar putea întâlni pentru a discuta.

A nu se confunda cu ecumenismul

Dialogul interreligios, a cărui promovare stă oficial la baza acestui proiect, rămâne un subiect dificil de abordat în lumea religioasă, în parte fiindcă este deseori confundat cu ecumenismul. Însă în timp ce ecumenismul este o mișcare în cadrul creștinismului, care urmărește restabilirea unităţii în cadrul bisericii creștine, de orice confesiune, dialogul interreligios ţintește la promovarea respectului reciproc, fără să estompeze graniţele între religii.

Scopul mișcării de dialog interreligios este acela de a alimenta toleranţa între membrii diferitelor religii ale lumii și cooperarea în pofida graniţelor doctrinare. Nu este un obiectiv al aceste mișcări să reconcilieze adepţii diverselor religii într-o comunitate unică, ci urmărește, potrivit numelui, să cultive relaţii mai bune între acestea printr-o comunicare mai bună.

De ce nu ne-am bucura de o astfel de iniţiativă?

E lesne de realizat de ce un proiect de dialog multireligios ar fi benefic astăzi. Mai puţin evidente sunt motivele pentru care mișcarea interreligioasă nu e o prioritate la momentul actual. Cele mai multe biserici, mai ales creștine, se luptă azi să își menţină unitatea internă sub presiuni care au de a face cu influenţa culturii în care funcţionează. În contextul divizării interne care le generează dileme de identitate, dialogul interreligios pare mai degrabă un element care distrage. Pe de altă parte, problemele sociale care ar putea fi soluţionate prin cooperare interreligioasă par să nu mai aștepte.

Cu toate acestea, studiile arată contrariul: consensul în ceea ce priveşte religia nu garantează pacea sau stabilitatea. Ceea ce s-a constatat este că ţările cu cel mai mic grad de diversitate religioasă sunt cele mai violente, în timp ce pluralismul religios este de cele mai multe ori compatibil cu pacea şi societăţile paşnice.

Unii creștini s-au arătat împotriva pluralismului religios, reproșând variantelor lui maximale faptul că pretind că toate religiile sunt în egală măsură adevărate sau că, în timp ce o religie este bună pentru o persoană, pentru alta ar putea fi dăunătoare.

Principiul contradicţiei (dacă se dă A, este imposibil ca A și nonA să fie ambele corecte în același timp), așa cum este numit în logică, face ca această idee a adevărului transreligios să fie considerată falsă în unele cercuri teologice.

În concluzie, e accesibil să lăudăm și să ne bucurăm de iniţiative precum casa de rugăciune multireligioasă. Însă nu este benefic să tratăm acest proiect ca pe o încununare a unor eforturi de înaintare a cauzei religiei indiferent de numele ei. Pentru că, până acolo, credincioșii mai au încă multe de rezolvat. Și este foarte posibil ca acele probleme să nu necesite dialog, ci pură acţiune.