Probleme prea mari pentru cei prea mici

750

Au trecut doi ani de când adolescenta de doar 15 ani, Amanda Todd, s-a sinucis din disperare, în faţa violenţei verbale şi fizice îndreptate asupra ei în liceu.

Deşi studentă de nota 10, Amanda era depresivă. Ca și ea, în acelaşi an, pe continentul nord-american, aproape 30.000 de copii cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani au avut tentative de suicid, iar 56 au reușit să își ducă planul până la capăt. Din nefericire, în spatele cortinei, marea majoritate a părinţilor şi profesorilor nu bănuiau nimic din ce se găsea în mintea celor mici.

Potrivit institutelor de cercetare sociologică, NCS-A şi Nuffiled Foundation, odată cu trecerea la noul secol, aproximativ 11% dintre adolescenţii americani şi o proporţie dublă în Europa au experimentat până la vârsta de 18 ani stări de anxietate, depresie şi tulburări psihice. De asemenea, s-a semnalat o creştere numerică a cazurilor de obezitate infantilă, boli autoimune, alergii şi afecţiuni dermatologice.

Comportamentul a devenit, la rândul său, tot mai agresiv, iar împreună cu diagnosticele moderne de ADHD (tulburare de hiperactivitate şi/sau deficit de atenţie) sau OCD (tulburare obsesiv compulsivă) situaţia pare să demonstreze tocmai efectele deconectării faţă de cămin, societate şi un stil de viaţă sănătos prezente la nivel internaţional.

În această direcţie, Lucie Russel, director de campanie pentru Organizaţia Young Mins declara că ultimii 10 ani au făcut din depresia copiilor un fenomen îngrijorător, iar copilăria a devenit astăzi mult mai stresantă.

Ne întâlnim la fiecare pas cu familii destrămate şi cu o presiunea suplimentară din partea şcolilor care îi asimilează pe cei mici din ce în ce mai devreme. Reţelele sociale sunt un alt factor catalizator al singurătăţii mascate.

Identificarea unui vinovat

De la impactul tehnologiei asupra creierului la actele de intimidare din şcoală şi până la efectul stării de spirit al educatorilor sau profesorilor asupra elevilor, cauzele depresiei la copii includ:

Deficienţe nutriţionale: lipsa de vitamine B sau D poate să afecteze starea de spirit. Un exemplu este „sindormul depresiei sezonale” observat în ţările din nordul Europei (Suedia, Danemarca, Norvegia), unde populaţia nu petrece suficient timp la soare. Tot în această privinţă, se distinge importanţa dietei şi a unui stil de viaţă sănătos pentru a încuraja optimismul general şi, implicit, funcţionarea organismului.

Modele genetice: în cadrul familiei, o parte dintre mutaţiile genetice care predispun la anxietate şi depresie sunt transmise de la o generaţie la alta.

Profesori sau părinţi nefericiţi: în urma unui studiu publicat în Journal of Consulting and Clinical Psychology, s-a identificat o legătură între starea de spirit a profesorilor (sau părinţilor) şi comportamentul copilului. Astfel, cercetătorii au descoperit că reacţiile provocate pot varia de la tristeţe, agresivitate şi revoltă până la pierderea controlului sau la alte elemente ale unui comportament interiorizat: depresie, anxietate sau retragere (din viaţa socială). Rezultatele şcolare vor avea, la rândul lor, de suferit.

Intimidarea (Bullying) dublată de sexualizarea prematură au un efect covărşitor asupra încrederii în sine a copiilor, care se transmite și în viitor. În acest sens, putem observa o serie lungă de cazuri de elevi care au fost agresaţi sau intimidaţi, dar, cuprinşi de frica faţă de atacator, nu şi-au informat familia sau profesorii cu privire la situaţie.

Un caz trist este şi cel al Amandei Todd, care a ales, din nefericire, varianta prăbuşirii în faţa problemelor atunci când a simţit că nu poate primi ajutor din exterior.

Cultură: Omul este obisnuit sa trăiască în familii sau grupuri unite. De aceea, creşterea sporită a numărului de divorţuri, dar şi ruperea de biserică şi lideri spirituali tot mai prezente în lumea actuală îi opresc pe unii copii/părinţi să observe importanţa unei interdependenţe personale.

Primul pas începe cu asumarea stării

În ceea ce priveşte tratamentul, provocarea pentru mulţi părinţi este să identifice momentul în care nefericirea se transformă în depresie. În cazul adolescenţilor de peste 14 ani, semnele sunt destul de similare cu cele ale adulţilor. Tânărul va suferi schimbări în obiceiurile nocturne, apetit, grad de socializare şi/sau conectare cu mediul.

O diferenţă însă survine când ne referim la copiii de sub 10 ani, unde semnalarea unei stări de spirit se face cu dificultate. Acest fapt este valabil deoarece copiii nu au capacitatea de a-şi verbaliza trăirile, ci le transferă în comportamente emoţionale. Astfel, pot apărea dureri de burtă sau cap, iritabilitate, retragere socială, dar şi o stare de apropiere excesivă faţă de familie.

În final, precum scotea în evidenţă doctorul Marshall Korenblum, psihiatru în cadrul Centrului Hincks pentru îngrijirea familiilor şi copiilor, „în primul şi-n primul rând, părinţii trebuie să aibă grijă de ei înşişi. (…) Părinţii sănătoşi sunt modele de viaţă eficiente pentru copii.”

Korenblum avertizează părinţii „să nu transmită stresul celor din familie. În ultima vreme, se distinge un trend al părinţilor care împărtăşesc puţin prea mult cu cei mici. Copiii vor avea timp şi într-o altă etapă a vieţii lor să discute despre finanţe, şomaj sau îngrijirea părinţilor/bunicilor.”