Aspectul şi religia lor nu îi lasă să fie nicăieri acasă

1027

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi fost viaţa ta dacă te-ai fi născut în Afganistan? Sau în Iran? Poate în Siria? Cei care locuiesc pe teritoriul acestor ţări cunosc poate mai bine decât restul lumii ce înseamnă moartea, sărăcia, sângele vărsat în războaie, conflicte şi persecuţiile pe motive etnice sau religioase. Dar mai bine decât ei o ştiu acele grupuri etnice intens persecutate, izgonite şi aflate într-o luptă permanentă pentru supravieţuire. Este şi povestea grupului etnic Hazara.

Membrii grupului etnic Hazara locuiesc pe teritoriul Afganistanului de mai bine de 2.000 de ani, după cum susţine Qaseem Akhgar, reputat istoric şi analist politic afgan, notează The Friday Times. Acest grup minoritar reprezintă aproximativ 20% din totalul populaţiei afgane şi se deosebesc de aceştia prin trăsăturile lor asiatice (mongoloide), arată HazaraNet. Din punct de vedere lingvistic, religios şi vizual, acest grup a fost intens persecutat de grupurile majoritare, iar astfel de acte violente continuă şi astăzi.

Majoritatea membrilor Hazara sunt musulmani şiiţi, spre deosebire de majoritatea afganilor care sunt musulmani sunniţi. Conflictele dintre cele două grupări religioase datează încă din secolul al VIII-lea, iar violenţele dintre ele persistă şi astăzi.

Persecuţiile asupra etnicilor Hazara au început odată cu venirea la conducerea Afganistanului a lui Amir Abdul Rehman Khan, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, susţine The Friday Times. Sute de mii de mebrii Hazara au murit atunci, au fost înrobiţi sau forţaţi să îţi părăsească ţara. Poate cel mai recent eveniment sângeros împotriva acestui grup etnic a avut loc între anii 1998 şi 2001, când talibanii au pus stăpânire pe Afganistan şi au omorât mii de Hazara.

Într-un articol pentru The Atlantic, Jeffrey Stern, reporter din regiunile Afganistanului, a întocmit un traseu pe care membrii Hazara ar putea să îl străbată în scopul de a-şi găsi liniştea şi a putea trăi fără a mai fi persecutaţi de grupurile majoritare.

Prima oprire ar putea fi în Iran, aflat la graniţa cu Afganistan. Unul din avantaje este faptul că majoritatea locuitorilor sunt musulmani şiiţi, deci persecutarea pe motive religioase nu ar mai fi o ameninţare. Cu toate acestea, membrii grupului ar fi în continuare o minoritate, de data aceasta una etnică, nu religioasă. Pericolele războaielor şi conflictelor sunt iminente, iar economia din Iran nu este una înfloritoare. În plus, din cauza aspectului fizic, membrii Hazara pot fi uşor depistaţi şi clasaţi drept imigranţi.

O altă soluţie ar fi Siria, unde, cu toate că majoritatea este reprezentată de sunniţi, alawiţii, care sunt musulmani şiiţi, deţin puterea. Aceasta ar putea fi soluţia salvatoare, cu toate că situaţia este una ilegală, din cauza lipsei unor acte de atestare. Dar, spune Stern, fiindcă revoltele populare învăluie întreaga regiune, iar şefii de stat cad pe capete, preşedintele, pentru a-şi păstra funcţia, decide să ia măsuri drastice şi nemiloase împotriva tuturor celor care i se opun, omorând militanţii şi suspecţii de acte de răzvrătire. Actele violente se pot întoarce uşor împotriva Hazara. În timp ce mulţi sunniţi mor, ucişi din ordinul unui preşedinte aparţinând aceleiaşi religii ca cea a Hazara, adică musulmani şiiţi, restul sunniţilor îşi vor răzbuna morţii şi victimele prin violenţe asupra celor care aparţin religiei conducătorului Siriei. De ce? Pentru că ei vor crede că preşedintele beneficiază de sprijin din partea lor, de informaţii prin care li se poate face rău, pe fondul apartenenţei la acelaşi cult.

Rezultatul este crunt şi arată şi de această dată cum etnicii Hazara ajung pe drumuri, ameninţaţi cu moartea şi urmăriţi de violenţe. Şi toate acestea se întâmplă chiar dacă membrii Hazara nu şi-au dorit implicarea în mod direct în niciun război civil.

Pakistanul cu siguranţă nu este un loc pentru Hazara. Persecutarea lor în această regiune a început în 1998, odată cu asasinarea fiului generalului Musa Khan, notează The Friday Times. Violenţele au continuat de atunci, iar membrii Hazara au fost ameninţaţi că Pakistanul va fi transformat într-un mormânt pentru ei, fiind obligaţi să părăsească zona până în 2012. Mai mult, Hazara nu au voie să calce în anumite zone din Quetta, inclusiv în Sariyb Road, unde se află Universitatea Balochistan. Din acest motiv, peste 75% dintre membrii grupului etnic au renunţat la studiile universitare, iar cei care au rămas totuşi, nu pot merge la cursuri, deoarece le este frică, susţine Asmat Yari, preşedintele Federaţiei Studenţilor Hazara.