Toleranţa este o virtute care se învaţă în copilărie

865

Oamenii învaţă mai întâi să iubească și abia apoi să urască, iar răstimpul dintre cele două este o excelentă oportunitate pentru educaţie. Aceasta este concluzia provocatoare a unei cercetări germane recent publicate în Psychological Science.

Iubirea pentru oamenii pe care îi percepem ca membri ai grupului nostru precede ura pentru cei pe care îi privim ca outsideri, a descoperit o echipă de cercetători germani de la Universitatea Erfurt, în urma unui experiment original.

Cercetătorii au împărţit mai mulţi copii – 45 în vârstă de 6 ani și 36 în vârstă de 8 ani – în două grupe, prin tragere la sorţi: verzii și galbenii. Fiecărei grupe i-a fost desemnat un loc în laborator și toţi membrii au primit tricouri în culoarea grupei. Apoi, fiecare copil a fost așezat în faţa unui computer și invitat să joace un joc cu „resurse” pe care trebuia să le plaseze fie în dreptul grupei sale, fie în dreptul grupei celorlalţi, fie într-o cutie. Resursele erau atât pozitive (un fursec, un ursuleţ), cât și negative (un păianjen, un ciob). Făcând apoi o statistică, oamenii de știinţă au observat că subiecţii de șase ani aveau o tendinţă mai mare decât cei de opt ani de a oferi resurse pozitive celeilalte grupe. Cei de opt ani, în schimb, erau mai predispuși decât cei de șase să ofere resurse negative grupei celorlalţi, chiar mai predispuși decât erau să pună resursele negative în cutia neutră.

Concluzionând că „iubirea pentru grupul căruia îi aparţii e deja prezentă la copiii preșcolari (…), iar dispreţul pentru cei din afara grupului se dezvoltă abia după vârsta de șase ani”, cercetătorii au subliniat oportunitatea pedagogică a acestei „ferestre”. „Copiii, și mai ales băieţii, ar trebui învăţaţi încă din perioada preșcolară că loialitatea și cooperarea în interiorul grupului este valoroasă și benefică pentru oameni doar dacă nu implică, în același timp, diminuarea celor din afara grupului.”

Ocaziile în care manifestăm dispreţ faţă de cei din afara grupului sunt numeroase. Și, deși am aștepta de la tinerele generaţii un nivel mai mare de deschidere, decât cel al generaţiilor mai vechi, un exemplu vizibil recent în social media a fost viralizarea unei filmări de la o întâlnire de tineret într-o biserică penticostală.

Privită în ansamblu, chestiunea intoleranţei religioase în România nu este însă nici pe departe atât de simplă pe cât ar părea – clasica discriminare a bisericilor minoritare – pentru că, dacă ne uităm la statistici, cele mai intolerante declaraţii și le asumă tocmai minoritarii.

Pe de altă parte, oportunitatea educării toleranţei face și mai acută nevoia de sfaturi. Specialiștii le au. O metaanaliză a 515 studii, cu un sfert de milion de subiecţi din 38 de ţări, condusă de cercetătorii Thomas Pettigreew și Linda Tropp a analizat cum poate fi dezvoltată toleranţa. Cercetătorii au descoperit că trei factori mediatori sunt de o importanţă crucială în reducerea prejudecăţilor. Contactul între grupuri poate reduce prejudecăţile și poate spori toleranţa prin: creșterea nivelului de cunoștinţe despre grup, reducerea anxietăţii la contactul cu persoanele aparţinând celuilalt grup și creșterea empatiei coroborată cu schimbul de perspectivă.

Alţi cercetători, precum E. Aronson și colegii lui, cresc numărul de oportunităţi de dezvoltare a toleranţei la șase:

1. grupurile trebuie să aibă un oarecare grad de interdependenţă

2. trebuie să împărtășească un scop comun

3. să aibă un statut egal

4. să aibă ocazii frecvente de comunicare informală și interpersonală

5. să aibă contacte multiple cu cei din afara grupului

6. să aplice norme sociale ale egalităţii