Preşedintele săracilor vorbeşte pe limba elitelor

262

După cinci ani de contre politice între preşedinte şi Congresul Statelor Unite, Barack Obama şi-a declarat independenţa faţă de ramura legislativă a actualei conduceri a ceea ce încă este cel mai puternic stat al lumii. Obama este decis să lupte chiar şi singur împotriva inegalităţii economice, dar discursul său nu mai înflăcărează decât tot mai subţirea clasă a aristocraţilor.

În fiecare an, discursul despre starea naţiunii încearcă să dea o direcţie în ceea ce priveşte politica noului an. Anul acesta însă, Obama – tot mai mult un preşedinte al săracilor şi al nevoiaşilor – a avut un discurs adresat elitelor.

Per ansamblu, preşedintele pare să aibă planuri mari pentru clasa de mijloc. Pentru aceasta, Obama pregăteşte acţiuni de creştere a veniturilor şi facilităţi pentru cei care trebuie să beneficieze de educaţie de bază.

„Adevărul este că prea mulţi americani muncesc mult şi nu reuşesc decât să supravieţuiască", a explicat preşedintele, înainte de a emite punctual câteva soluţii. „În următoarele săptămâni, voi emite un decret care va dispune ca firmele care beneficiază de contracte publice să le acorde un salariu just de cel puţin 10,10 dolari pe oră angajaţilor lor, pentru că dacă gătiţi pentru trupele noastre, dacă le spălaţi vesela, nu trebuie să fiţi nevoiţi să trăiţi în sărăcie", a declarat Obama. Creşterea salariului se va face de la suma de 7,25 dolari pe oră.

Cel puţin pe hârtie, aceasta pare o idee foarte bună. Doar că în realitate această creştere nu va fi aplicată tuturor americanilor, ci numai angajaţilor federali. Este vorba de numai câteva sute de mii de salariaţi, potrivit estimărilor, o decizie ce nu va schimba nimic pentru ceilalţi 3,6 milioane de americani care vor fi plătiţi în continuare cu 7,25 dolari pe oră.

Un discurs neconvingător

Chiar dacă răspunde parţial nevoilor americanilor, care se pronunţaseră anterior, mai exact în iulie 2013, în majoritate de 80% pentru majorarea salariului, discursul eşuează în a convinge. Numai 37% dintre americani sunt convinşi că preşedintele are sorţi de izbândă.

În practică, preşedintele democrat se bucură de cea mai slabă susţinere populară de la începerea mandatului, în 2009. Discursul de ieri poate fi cu greu considerat unul dintre cele mai convingătoare de până acum, ci mai degrabă o tentativă de a impulsiona lentul şi criticatul al cincilea an la Casa Albă, comentează analiştii France 24.

„După părerea mea, ceea ce uneşte oamenii din această ţară… este credinţa simplă şi profundă în ideea unei posibilităţi pentru toţi de a reuşi", a declarat Obama, oferind numeroase exemple pentru stimularea economiei după recesiunea din 2007-2009. În practică însă, diferenţa de venituri dintre bogaţi şi săraci nu a fost niciodată mai accentuată ca în ultima perioadă. De exemplu, în America din anii 80, veniturile creşteau cam în acelaşi ritm, la toate nivelurile. Asta s-a schimbat însă în ultimii ani, când averile celor bogăţi au început să sporescă extrem de rapid, în vreme ce câştigurile celor mai săraci dintre cetăţeni au stagnat sau chiar scăzut.

Astfel, din 2009 până în 2012, avuţia celor mai înstăriţi 1% dintre americani a crescut cu 31%, în timp ce restul populaţiei abia a înregistrat o majorare a veniturilor de 0,4%. Iar trendul este prezent în mai multe state occidentale.

În spatele retoricii neconvingătoare despre reapariţia unei „clase de mijloc prospere" (un obiectiv prea mare pentru numai 3 ani de mandat), cifrele arată o societate americană dominată de o aristocraţie mică. Obama demonstrează că politicile din al doilea mandat vor fi subordonate intereselor marilor afaceri şi ale industriei de război. Chiar şi în treacăt, Obama a menţionat Afganistanul, al Qaeda şi Iranul. Pe termen scurt, politica profitabilă pare să fie dedicată asigurării averii celor puţini.

Pe termen lung însă, rămâne lupta asupra veniturilor şi cheltuielilor, ce a atins apogeul în luna octombrie, cu peste două săptămâni de blocaj al administraţiilor. De atunci, aleşii au ajuns la un compromis cu privire la orientările pe termen mediu, dar alte crize, precum ridicarea plafonului datoriei ameninţă, rămân la fel de ameninţătoare. Un compromis care apasă tot mai mult pe cei mulţi şi săraci şi care încă aşteaptă şi un program concret contra sărăciei proprii.

La fel ca la nivel global, şi SUA se îndreaptă spre o polarizare. Pe glob, cele mai bogate 85 de persoane din lume deţin o avere egală cu a celor mai săraci 3,5 miliarde de locuitori ai planetei. În curând, pentru aceştia din urmă niciun discurs nu va mai fi suficient de convingător, în lipsa unui ajutor concret, substanţial şi imediat.