Europa, în mijlocul persecuţiei fără sânge

138

Se vorbeşte din ce în ce mai des despre restrângerea drepturilor creştinilor în lume sau despre pericolul iminent al persecutării lor. În condiţiile în care puterile islamice au un cuvânt din ce în ce mai greu de spus în politica mondială şi în care expresia „islamizarea lumii"este folosită tot mai frecvent, se poate vorbi despre libertatea religioasă ca drept sau ca privilegiu?

Două dintre cele mai recente situaţii de criză vizează creştinii din Egipt şi Nigeria, dar restricţii religioase există şi mai aproape de noi, într-unele dintre statele cele mai puternice ale Europei. Diferenţa constă în faptul că Europa are parte de persecuţii fără sânge.

„Vom lansa atacuri asupra statului nigerian şi a structurii sale de apărare, precum şi asupra bisericilor, până când ne vom atinge scopul de a stabili un stat islamist în locul statului secular". Asta au declarat membrii grupării islamice Boko Haran după ce au revendicat o serie de atacuri sinucigaşe în bisericile creştine din Nigeria. Recent, membrii Boko Haran au declarat şi că doresc ca iunie 2012 să fie cea mai sângeroasă lună din istorie pentru creştini.

Nigeria ocupă locul 13 pe lista ţărilor în care creştinii sunt cei mai persecutaţi, listă realizată de organizaţia Open Doors. Potrivit statisticilor aceleaşi organizaţii, peste 1.000 de nigerieni au murit în 2011 ca urmare a martirajului.

Două locuri mai jos, pe poziţia 15, se află Egiptul, din cauza creşterii alarmante de atacuri împotriva creştinilor copţi de la debutul revoltei din ianuarie 2011. Dincolo de incertitudinea legată de viitorul creştinilor într-un stat condus de noul preşedinte islamist fundamentalist Mohamend Morsi, persecuţiile s-au intensificat atât instituţional cât şi social.

Un tribunal egiptean a decis în mai ca 12 creştini să fie condamnaţi la închisoare pe viaţă sub acuzaţia că au incendiat 60 de case, în timp ce 8 musulmani, acuzaţi de aceeaşi faptă în acelaşi incident, au fost achitaţi. Numeroase rapoarte relatează situaţia a mii de fete copte, care sunt răpite, forţate să se convertească la islam şi obligate (prin viol şi bătaie) să se căsătorească cu musulmani egipteni.

Creşterea persecuţiilor în lume

Un studiu realizat de PEW Forum despre locul religiei în viaţa publică arată că, în perioada 2006 – 2009, persecuţiile asupra creştinilor au crescut cu 12% în 23 de ţări şi au scăzut cu 6% în 12 ţări, în comparaţie cu rezultatele unui studiu similar realizat în 2003.

Studiul a luat în considerare atât restricţiile guvernamentale, cât şi ostilitatea socială împotriva creştinilor. Din perspectivă guvernamentală, libertatea religioasă este mai mult un concept decât o practică. Expresia „libertate religioasă" apare în constituţia tuturor celor 198 de state ale lumii. Totuşi, 111 din acestea (adică 56%) au legi care contrazic libertăţii religioase şi lasă loc interepretărilor care conduc la persecuţii sângeroase.

Cu persecuţia prin Europa

Primele trei state în care restricţiile guvernamentale împotriva creştinilor au crescut sunt Algeria, Egipt şi Franţa. Cele mai multe ţări (7 din 8) în care a scăzut controlul guvernamental sunt ţări care au avut un nivel scăzut şi înainte. O excepţie o face însă Grecia, în care guvernul interzice prozelitismul. Cu toate acestea, s-au înregistrat mai puţine cazuri de arestări legate de prozelitism.

Din perspectiva ostilităţii sociale, nivelul acesteia a crescut semnificativ în cinci ţări europene: Bulgaria, Danemanrca, Rusia, Suedia şi Marea Britanie. Cea mai mare parte a tensiunilor sunt cauzate de creşterea accelerată a populaţiei musulmane, cu un accent special în Franţa, în care -sa dat recent undă verde construirii Marii Moschei din Marsilia. Acesta este un pas important în recunoaşterea comunităţii islamice, într-o ţară în care credincioşii musulmani numără aproximativ 5-6 milioane.

Comentatori subliniază din ce în ce mai des că Europa este pe cale să fie islamizată, dar printr-o persecuţie fără sânge. Desigur, nedreptăţile nu se pot compara cu situaţia din Coreea de Nord sau Nigeria, dar împingerea creştinismului în afara sferei publice este evidentă. Cea mai frecventă explicaţie este că, în Europa, creştinismul este ultimul obstacol în calea unei noi viziuni a secularismului.