Riscul de a trăi în compania soldaţilor lui Allah

504

O prezentatoare TV a fost criticată de islamiști pentru faptul că a apărut în direct fără hijab. Pentru un occidental, multe dintre legile islamice sunt ciudate. Impunerea Shariei este inacceptabilă pentru o mentalitate formată în contextul democraţiei. Cu atât mai dificil de înţeles este intoleranţa tot mai intensă faţă de creștini.

Europenii asociază deseori islamul cu incapacitatea acceptării diversităţii. În numele unor valori proprii, sunt încălcate părţi elementare ale drepturilor omului. Aceasta se întâmplă cu preponderenţă în ţările puternic islamizate, acolo unde Allah a devenit liderul incontestabil al grupărilor integriste.

Viaţă grea pentru musulmani

Cât de complicată este viaţa chiar și pentru musulmani într-un stat croit după legi religioase a văzut recent o prezentatoare TV. Situaţia ei a fost insistent mediatizată tocmai din cauza elementului inedit care a provocat un scandal uriaș în ţara ei natală. Motivul pare ridicol privit dinspre spaţiul creștin, însă a fost luat mai mult decât în serios de către liderii musulmani.

Femeia s-a făcut vinovată de un gest inacceptabil: a apărut la o emisiune de știri fără hijab, generând o stare de iritare naţională. Este pentru prima dată când o televiziune din Arabia Saudită permite unei femei să apară cu capul descoperit pe ecran. Prezentatoarea nu transmitea însă din ţară, ci de la Londra. Chiar dacă posturile TV saudite au mai difuzat programe în timpul cărora apăreau şi femei cu capul descoperit, până acum nicio prezentatoare nu a mai apărut pe ecran fără hijab.

Evident că această încumetare nu putea trece fără reacţii. „Nu era în studiourile din Arabia Saudită, însă asta nu înseamnă că tolerăm orice încălcare a valorilor noastre şi a sistemului nostru naţional”, a spus Saleh al-Mugailif, purtătorul de cuvânt al televiziunii implicate în scandal. Acesta a dat asigurări că vor fi luate toate măsurile pentru ca incidentul să nu se mai repete. Reacţia lui a venit nu doar din cauza liderilor religioși, ci și ca o consecinţă a faptului că mulţi telespectatori şi-au exprimat indignarea faţă de apariţia prezentatoarei.

Dacă musulmanii au o viaţă dificilă, cu atât mai complicată este soarta creștinilor. În cazul lor, situaţia nu mai poate fi evaluată în termeni de drepturi. Oricum, acestea au fost eliminate din vocabularul și practica islamicilor. Problema principală a creștinilor este supravieţuirea.

Viaţă infernală pentru creștini

Știrile care sosesc din ţările fundamentaliste sunt terifiante, cele mai recente fiind relatările refugiaţilor creștini din Irak persecutaţi de gruparea militantă Statul Islamic.

Canon Andrew White, un preot anglican din Bagdad, a postat pe pagina sa de socializare un mesaj care ilustrează o realitate cruntă: „Îmi place să privesc fotografii, dar fotografia pe care am primit-o astăzi a fost cea mai îngrozitoare pe care am văzut-o vreodată. O familie de opt persoane, toate împușcate și lăsate într-o baltă de sânge, cu Biblia deschisă pe canapea. Nu s-au convertit, iar asta i-a costat viaţa. M-am gândit să întreb dacă este cineva care ar dori să vadă imaginea, dar este prea înfiorătoare pentru a fi arătată. Acesta este Irakul de azi.”

De la începutul lunii iunie, de când a capturat orașul Mosul, al doilea oraș ca mărime din Irak, Statul Islamic a început o vânătoare a creștinilor. Fotografia de care vorbește White constituie doar un instantaneu dintr-o suită de crime purtând amprenta fundamentaliștilor musulmani. ,,Le oferim trei variante: islam, o taxă sau, dacă o refuză pe aceasta, nu mai au nimic altceva decât sabia”, rezumă un anunţ al Statului Islamic. În consecinţă, pentru creștini, simpla supravieţuire a devenit un obiectiv.

Pentru prima dată în 2.000 de ani, Mosul este ameninţat cu dispariţia ireversibilă a oricărei urme creștine. ,,Acest oraș este orașul Ninive din Antichitate, despre care vorbim. Au dat jos toate crucile. Au explodat mormântul profetului Iona. O catedrală ortodoxă a fost transformată într-o moschee. Ei dezrădăcinează fiecare vestigiu al creștinismului”, afirmă Nina Shea, o avocată pentru Drepturile Omului.

Înainte de invazia americană, Mosul a avut o populaţie de peste 100.000 de creștini. Cu ceva timp înainte ca militanţii islamici să preia controlul, mai erau acolo aproximativ 5.000 de creștini, dar de atunci cei mai mulţi dintre ei au fugit, rămânând în oraș numai vreo 200, estima un rezident al orașului.

Drama trăită de refugiaţi a fost ilustrată de către scriitorul irakian creştin Majed Aziza. Acesta a publicat o scrisoare de adio emoţionantă înainte de a pleca din Mosul, scrisoare republicată de Courrier International. „Expulzaţi, părăsim oraşul nostru Mosul, umiliţi de către noii propovăduitori ai islamului. Părăsim oraşul pentru prima dată în istorie. (…) Părăsim, constrânşi şi forţaţi, un pământ pe care l-am hrănit cu sângele nostru.”

Un Allah reinventat

Musulmanii fundamentalişti îi aduc lui Allah, ca jertfă, sângele creştinilor pe care i-au ucis. O călugăriţa siriană a dezvăluit faptul că sângele creştinilor sirieni ucişi se vinde la sticlă și că fanaticii din Arabia Saudită consideră că participă la o jertfă pentru Allah atunci când își spală mâinile cu sânge de creştin.

În faţa unor relatări de acest gen, este inevitabil să nu apară întrebări legate de fundamentele credinţei pe care islamiștii o practică. Desigur, nu toţi musulmanii sunt integriști. Cum nu toţi musulmanii au transformat Coranul într-un manual de luptă. Dovada cea mai bună este faptul că în alte ţări arabe creștinii și musulmanii pot convieţui în mod pașnic.

De ce liniștea nu poate fi experimentată pretutindeni? Fiindcă fundamentaliștii (fie ei musulmani sau creștini) au întotdeuna dreptate. Iar pentru aceasta au reinventat Divinitatea căreia I se închină, modelând-o după chipul și asemănarea umană. Drept urmare, convieţuirea cu cei care simt și cred altfel a devenit imposibilă, iar Allah sau Dumnezeu (după caz) a fost transformat în distrugător de suflete.

Adevărul care a devenit atât de important încât trebuie apărat cu faţa crispată riscă să nu mai fie adevăr, ci o normă de călăuzire din care izvorăsc intrasigenţa și incapacitatea dezvoltării unor sentimente umane.

Jihadiștii sunt doar o mostră a pericolului pe care religia îl poate reprezenta atunci când este practicată de persoane pentru care convingerile proprii sunt confundate cu cele ale Divinităţii. Inevitabil, iubirea, ca ingredient fundamental, lipsește din ecuaţia religioasă a acestor soldaţi ai Cerului. În rest, rămân doar lacrimi și suflete rănite.