Secularizarea este un fenomen cu care deja ne-am obișnuit. Pentru unii, a devenit principalul vinovat pentru disfuncţionalităţile de ordin spiritual. Alţii îl percep ca fiind benefic pentru societate. Dincolo de jocul argumentelor, este evident că numărul celor care se distanţează de valorile spirituale este în creștere. Tineretul este acuzat cel mai adesea ca fiind lipsit de preocupări care să treacă dincolo de orizontul vieţii cotidiene.

Poate o generaţie să fie diferită de o alta? Specialiștii răspund pozitiv și ilustrează prin statistici aceste diferenţe. Atitudinea faţă de religie este un aspect destul de des subliniat. Astfel Pew Research Center a publicat recent un studiu care a constatat că milenialii americani sunt semnificativ mai puţin religioși decât americanii mai în vârstă. Doar 41% dintre respondenţii mileniali[1] au declarat că „religia este foarte importantă”, în timp ce 59% dintre baby boomers[2] declară același lucru. Doar un pic mai mult de jumătate (52%) dintre mileniali au o credinţă absolută în Dumnezeu, prin comparaţie cu 69% dintre baby boomers.

Diferenţele nu se rezumă doar la ceea ce spun, ci și la ceea ce fac. Doar 27% dintre mileniali confirmă că participă săptămânal la slujbe religioase, o cifră substanţial mai mică decât în cazul părinţilor lor (38%). Același lucru se poate spune și despre milenialii care afirmă că se roagă în fiecare zi.

Totuși…

Deși nu este la fel de religioasă precum cea mai în vârstă (în sensul respectării unor reguli religioase), această generaţie tânără este mai dispusă să se angajeze în variate practici spirituale. Mai mult de 4 din 10 dintre acești adulţi tineri (46%) spun că își pun întrebări cu privire la sensul universului. De asemenea, ei reflectează la semnificaţia și la scopul vieţii (55%), într-o proporţie similară cu generaţiile mai în vârstă. Mai mult decât atât, aproximativ trei sferturi (76%) dintre mileniali cultivă cel puţin o dată pe săptămână un sentiment puternic de recunoștinţă sau mulţumire.

În plus, privind unele convingeri religioase tradiţionale, diferenţa dintre mileniali și americanii mai în vârstă nu este foarte mare. De exemplu, atunci când vine vorba despre opinii cu privire la viaţa de apoi, două treimi dintre mileniali afirmă că ei cred în cer, comparativ cu aproximativ trei sferturi dintre baby boomers. O majoritate (56%) dintre mileniali cred în ideea de iad, proporţie similară cu generaţia părinţilor lor.

De ce?

Ar trebui consideraţi milenialii nereligioși? Ar fi o concluzie pripită, în condiţiile în care aspiraţiile lor spirituale nu pot fi negate. Ceea ce se poate afirma este că milenialii au o altă imagine despre Dumnezeu, în acord cu percepţia lor asupra culturii vremii. Așa consideră profesorul Owen Strachan, profesor asistent de teologie creştină şi istoria bisericii la Colegiul Boyce, din Louisville. „Tinerii Îl văd pe Dumnezeu ca pe Cel care iubeşte necondiţionat şi care nu le cere să se schimbe sau să trăiască o viaţă diferită de cea care le place lor.” Această percepţie, susţine profesorul, are ca rezultat vulnerabilizarea bisericii şi o Evanghelie lăsată fără puterea de a schimba viaţa.

Într-un interviu cu Michael Hout, profesor de sociologie la Universitatea din New York, oficialii Pew au discutat potenţialele cauze pentru care milenialii înţeleg religia diferit de părinţii sau de bunicii lor. El a explicat, conform Forbes, că generaţia baby boomer și-a încurajat copiii să gândească singuri, plecând de la premisa că un copil bun nu este neapărat un copil obedient. Astfel s-a construit un tipar de educaţie care este în contradicţie cu modelul în care părinţii generaţiei baby boomer (adică bunicii milenialilor) s-au raportat la copiii lor. În plus, instituţiile care se ocupau în subsidiar și cu educaţia au pierdut mult din încrederea acestei generaţii. De exemplu, Biserica Catolică s-a confruntat cu numeroase scandaluri în urma cărora s-a erodat încrederea generaţiei anilor ‘70, fapt care a dus la o detașare și mai accentuată a milenialilor. Sunt efecte care s-au perpetuat în timp și care nu ţin neapărat doar de secularizarea excesivă a societăţii.

Când a fost întrebat dacă tendinţele de distanţare de religie sunt de natură să dureze, Hout a răspuns: „Sunt reticent în emiterea unor predicţii, dar putem totuși vedea cum au evoluat lucrurile în ultima vreme. Obișnuim să credem că există un fel de ciclu al vieţii religioase, în sensul că, atunci când cineva se maturizează, se căsătorește și are și copii devine mai implicat în viaţa religioasă. Însă aceasta nu pare să se întâmple. În ultimii 20 de ani, chiar nu am văzut prea multe dovezi care să suţină ideea acestui ciclu.” Deci speranţele rămân doar la nivel declarativ. Așteptările cu privire la o întoarcere consistentă a milenialilor spre religia organizată par să fie nerealiste.

[1] Termen generic pentru generaţia născută între 1981 și 1996.

[2] Generaţia X/Baby Boomers (cei născuţi după 1946)