educatie religioasa

Resuscitarea moralei creștine

„Cu ajutorul arhitecturii construim edificii, cu ajutorul mecanicii construim mașini; nu este oare loc printre știinţe și pentru una închinată omului? Etica este în măsură să elaboreze principiile după care trebuie să se «construiască» oamenii, pentru a fi cu adevărat oameni.”[1] (Traian Herseni)

De câte Biblii are nevoie o singură persoană?

„Avem nevoie de o astfel de Biblie”, susţinea reverendul Richard Cizik, vicepreședintele Asociaţiei Naţionale a Evanghelicilor din America, la publicarea primei Biblii Verzi, în 2010. Problemele de mediu actuale cer o Biblie ecologică, în care să fie marcate cu verde pasajele despre calitatea creaţiei divine și grija faţă de natura pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu, susţine Cizik.

Religia ameninţată de „apocalipsa zombie”

Sociologul și psihologul german Erich Fromm a caracterizat istoria recentă a relaţiei dintre societăţile umane și Dumnezeu astfel: „Dacă în secolul al XIX-lea problema a fost că Dumnezeu este mort, în secolul al XX-lea problema este că omul e mort.”1

Pe urmele descendenţilor „bunului samaritean“

Aceia dintre noi care sunt suficient de familiarizaţi cu Biblia cunosc detaliile parabolei samariteanului milos, cel care a salvat un iudeu tâlhărit, acordându-i primul ajutor și cheltuind bani pentru recuperarea lui.

De la martir la licean, sau cum să fii un spectator superficial

Se spune că inteligentul și cinicul Talleyrand[1], diplomat francez și preot catolic ulterior laicizat, îi spunea lui Napoleon, atunci când acesta îi cerea să conceapă un mesaj politic: „Sire, mie daţi-mi ideea, că argumentele le găsesc singur...” Dacă în politică o asemenea atitudine intelectuală dovedește cinism și lipsă de scrupule, să ne imaginăm ce consecinţe are ea în domeniul religios.

Milenialii și provocarea credinţei

Secularizarea este un fenomen cu care deja ne-am obișnuit. Pentru unii, a devenit principalul vinovat pentru disfuncţionalităţile de ordin spiritual. Alţii îl percep ca fiind benefic pentru societate. Dincolo de jocul argumentelor, este evident că numărul celor care se distanţează de valorile spirituale este în creștere. Tineretul este acuzat cel mai adesea ca fiind lipsit de preocupări care să treacă dincolo de orizontul vieţii cotidiene.

Caruselul abandonului: Ucis fiindcă a renunţat la religia părinţilor

„Să părăsești religia părinţilor este un păcat!” Aceasta este, de regulă, o retorică devenită chiar un fel de motto, prin care se sugerează că respectul faţă de tradiţie sau moștenire este mai important decât explorarea spirituală. De aici derivă și încercarea familiei de a obstrucţiona orice „evadare” a vreunui membru și recurgerea la pedepse în cazul în care evadarea se produce. Uneori însă, aceste intervenţii se transformă în adevărate acte de represiune care se pot termina chiar fatal.

Un verdict care îi irită pe unii și îi provoacă pe alţii

O asociaţie umanistă a depus plângere împotriva unui judecător care a îndrăznit să pronunţe o sentinţă prin care făcea apel la conceptele biblice. Judecătorul Randall Rogers, din cadrul Curţii de Justiţie a statului Texas, emisese o hotărâre pe cât de inedită, pe atât de controversată.

Umilit de colegi și profesori fiindcă nu crede în Dumnezeu

A fost umilit și izolat pentru faptul că nu crede în Dumnezeu. Este greu de conceput că acest fapt se mai poate întâmpla în lumea civilizată, dar este una dintre situaţiile petrecute într-o școală americană.

Relaxează-te… e doar Dumnezeu

Când am citit cum a reușit o mămică umanistă să se liniștească la gândul că puiul ei ar putea începe să creadă în Dumnezeu, am fost surprinsă și aproape jignită.

Decapitarea lui Brâncoveanu, poveste de îngrozit copiii?

Cum ar putea fi definit excesul, atunci când sunt implicaţi copiii? Aceasta este o întrebare care poate fi pusă în urma unei serbări școlare care a transpus în scenă decapitarea lui Constantin Brâncoveanu.

Și dacă Dawkins are dreptate?

În contextul discuţiilor interminabile și uneori sterile cu privire la ora de religie, o declaraţie făcută de celebrul ateu Richard Dawkins merită o atenţie sporită. De regulă, mesajele sale cu privire la problematica religioasă sunt destul de contondente și au darul de a irita mediul religios. Așa ar putea fi considerată și ultima sa remarcă. Însă, dacă de data aceasta are dreptate?