Evanghelizare inversă – Misionari din Africa vin în Marea Britanie

54

Acum 14 ani, soţia pastorului Reuben Ekeme Inwe a avut un vis, și anume că soţul său ţine o predică în faţa unei mulţimi de albi și că afară ninge. Doar că, la momentul respectiv, cuplul trăia în Nigeria și singurele feţe pe care le vedea Inwe când predica erau de africani.

Însă Inwe povestește acum această experienţă unui jurnalist de la Quartz, stând într-o cafenea din York, în nordul Angliei. La profilul său de pe Twitter are o fotografie cu el stând în zăpadă, în orașul care l-a adoptat. În mod ciudat, Iwe și Roselyn, soţia sa, s-au mutat aici pentru a răspândi Evanghelia printre ateii britanici. Spun “ciudat”, pentru că nu a trecut atât de mult timp de când evanghelizările se făceau în direcţie inversă, chiar și astăzi destui predicatori caucazieni mutându-se în ţări africane pentru a le aduce la credinţă. Însă, în același timp, astăzi evangheliști din Africa, Asia și America Latină lucrează pentru a revitaliza credinţa în ţările care le-au adus lor credinţa în trecut.

Este ceea ce unii teologi numesc „evanghelizare inversă”, un fenomen care marchează o schimbare profundă a centrului culturii creștine din Vest către Sudul global, din ţările dezvoltate din Vest, către ţările în curs de dezvoltare din Africa și Asia. Statisticile arată că doar în șapte ani, peste 50% dintre creștini vor fi în Africa, America Latină și părţi din Asia, pe când în anii 1950, 80% dintre creștini locuiau în ţările vestice.

„Focul credinţei despre care citim în cărţi că a trimis misionari din această ţară, acest foc acum lipsește”, a spus Inwe. Astăzi, jumătate dintre adulţii britanici spun că nu au nicio afiliere religioasă. „Știam că, dacă pot să fac ceva pentru a aduce acest foc înapoi, o să fac”, a spune Inwe, care s-a relocat în acest scop în Marea Britanie. Și nu este singur. Majoritatea bisericilor diasporei africane în ţară au început să vadă dincolo de propriile comunităţi și să caute să atragă și populaţia nativă. Acum, aceasta face parte din datoria lor. „Nu este o coincidenţă că suntem aici”, spune un pastor din Etiopia. Totodată, sub un guvern conservator care promite să reducă imigraţia, liderii bisericilor se tem că creșterea nu va mai veni tot din diaspora.

Megabiserica penticostală Redeemed Christian Church of God (RCCG), de care aparţine și Inwe, are o strategie de plantare de biserici nu în orașele unde se află cele mai mari comunităţi de africani, ci în orașe ca York, unde din 200.000 de oameni, 94% sunt caucazieni. Este o strategie curajoasă. La Festivalul pentru Viaţă, o întâlnire de rugăciune la care participă zeci de membri RCCG, se înalţă rugăciuni pentru trezirea spirituală a ţării, iar politicieni de renume, precum David Cameron, au început să apară la eveniment.

Quartz scrie că ideea evanghelizării inverse nu este chiar nouă și îl citează pe predicatorul african Edward Blyden, care, în anul 1880, a prezis că Africa va fi „depozitarul spiritual al lumii”. Încet, încet, bisericile africane au început să apară în ţările de albi. Astăzi, RCCG se așteaptă să deschidă încă 100 de biserici noi, unele și cu bănci alimentare, până la finalul anului. Creșterea creștinismului în lumea în curs de dezvoltare, cuplată cu migrarea globală, a dus la această explozie de biserici în diaspora. Dar ce să facă bisericile istorice, care între timp au devenit irelevante?

„Biserica noastră își poate pierde sensul pentru care există în această lume, dacă nu învăţăm cum să ajungem la oamenii din teritoriul nostru. Cuvintele pot fi goale și lipsite de însemnătate dacă în spatele lor nu sunt acţiuni care să le reflecte”, a declarat și pastorul Daniel Jackson, președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din America de Nord. Circumstanţele în care creștinii trăiesc astăzi în societăţile secularizate sunt departe de a fi ideale, dar în același timp nu putem aștepta ca ele să treacă, în timp ce facem misiune acolo unde prinde repede, întorcându-ne apoi acasă la aceeași realitate cinică de la care am plecat. De mai mulţi ani, punctul de interes al Bisericii Adventiste este de a face evanghelizări în marile orașe și de a aborda marile dileme și probleme ale societăţii moderne. La prima impresie poate să pară mai greu să pleci dintr-o ţară civilizată pentru a face evanghelizare într-o ţară din lumea a treia, dar astăzi pastorii spun că este cel puţin la fel de greu, dacă nu chiar mai greu să iei în piept modul de gândire și nevoile societăţii postmoderne. Însă tocmai de aceea este nevoie ca fiecare să slujească mai degrabă în locul în care se află, în loc să caute alt loc unde slujirea sa ar fi mai ușoară.

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.