Se demodează evanghelizarea?

575

Generaţiei tinere i s-a dus vorba că ar valoriza mai mult dreptatea socială decât evanghelizarea (transmiterea credinţei creștine unei persoane cu altă orientare religioasă). Însă un recent sondaj Barna vine să răstoarne aceasta și alte câteva prejudecăţi despre cine și cum mai evanghelizează astăzi.

Practica evanghelizării a fost fundamentală pentru transformarea creștinismului dintr-o religie sectară și persecutată într-o mișcare globală, de secole. Iisus Christos Însuși a făcut din ea un pilon al misiunii Sale pe Pământ și i-a îndemnat pe ucenicii lui să facă la fel. Astăzi însă, vedem tot mai puţin și ne-ar plăcea tot mai puţin să vedem predicatori de stradă împărtășind cu necunoscuţii din oraș vestea bună a mânturii. Pliantele cu informaţie religioasă oferite pe stradă provoacă deseori un răspuns de respingere, motiv pentru care puţini le mai folosesc. Lumea creștină a făcut eforturi inovatoare de a se adapta la cerinţele culturii momentului, însă lucrul acesta i-a făcut pe mulţi să se întrebe dacă nu cumva aceste schimbări au lăsat în urmă tocmai obiceiul care a asigurat perpetuarea creștinismului. Un studiu efectuat recent de Grupul de Cercetare Barna (SUA) vine cu câteva statistici care răstoarnă câteva dintre cele mai populare prejudecăţi despre modul în care este privită și abordată evanghelizarea.

Generaţia care se preocupă cel mai mult de evanghelizare

Milenialii au reputaţia de a se implica în proiecte de promovare a dreptăţii sociale mai mult decât se implică în proiecte de promovare a spiritualităţii. Se spune că ei sunt activi în cauza protejării săracilor, a celor oprimaţi, ai „văduvei și orfanului”, însă sunt mai puţin preocupaţi de nevoile spirituale ale celor pe care îi ajută.

Sondajul Barna a relevat date care contrazic această prejudecată larg răspândită. De fapt, în timp ce obiceiul de a evangheliza este tot mai puţin apanajul celorlalte generaţii, în rândul milenialilor practica înregistrează chiar o creștere. Milenialii sunt singura generaţie în care implicarea în evanghelizare cunoaște o creștere semnificativă. Aproape două treimi (65%) au transmis Evanghelia cuiva în ultimul an, prin comparaţie cu media naţională a creștinilor născuţi din nou, care este la 52%.

Diferenţa dintre teorie și practică

Nu mai puţin de 73% dintre creștinii născuţi din nou (evanghelici, catolici, protestanţi) sunt de părere că au o responsabilitate personală de a le împărtăși celorlalţi religia lor. Însă atunci când vine vorba de punerea în practică a acestei convingeri, doar 52% dintre creștinii născuţi din nou au vorbit, în ultimul an, despre religia lor cu cineva de altă confesiune, în speranţa că interlocutorul L-ar accepta pe Iisus ca mântuitor.

În rândul creștinilor evanghelici (pentru care responsabilitatea personală a evanghelizării este unul dintre cele 9 puncte fundamentale de doctrină) proporţia răspunsurilor afirmative la întrebarea privind datoria individuală de a evangheliza a fost de 100%. În plus, circa 70% dintre evanghelici au declarat că au acţionat potrvit acestei convingeri. Reversul acestei statistici este că tot evanghelicii au și cea mai mare rată de eșec în a-și urma convingerile, fiindcă în timp ce 31% dintre ei consideră că ar trebui să le împărtășească altora religia lor, nu o fac.

Catolicii sunt la polul opus în privinţa consecvenţei faţă de convingerile lor. Aproape o treime dintre ei (34%) cred că ar trebui să evanghelizeze și o treime dintre catolici chiar fac lucrul acesta.

Cine evanghelizează mai mult: săracii sau bogaţii?

Practica evanghelizării diferă inclusiv pe criterii economice. Potrivit sondajului Barna, persoanele cu venituri mici sunt și cele mai implicate în evanghelizare. Aproape 6 din 10 adulţi cu venituri reduse au evanghelizat în ultimul an. Același sondaj a relevat și că recesiunea a contribuit la o creștere a orientării pe evanghelizare a acestui segment de populaţie. În 2008, doar 49% dintre creștinii adulţi cu venituri mici și-au împărtășit religia cu altcineva.

În schimb, cei cu venituri ridicate sunt mai puţin predispuși să simtă că ar avea responsabilitatea de a evangheliza (16% își asumă această datorie). Cu toate acestea, 52% dintre adulţii cu venituri superioare iau acţiuni concrete de evanghelizare.

Cei care sunt cel mai puţin predispuși să evanghelizeze sunt, din păcate, creștinii adulţi din pătura de mijloc. Circa 76% își asumă această responsabilitate, dar doar 37% chiar trec la fapte.

Semnificaţia cercetării

Faptul că evanghelizarea este în declin în rândul generaţiilor mature „ar trebui să îi îngrijoreze pe liderii creștini”, e de părere David Kinnaman, președintele Barna Group. Însă ei ar trebui și să se simtă încurajaţi de „curentul de tineri evangheliști”, proveniţi din generaţia milenială.

Pe de altă parte, comentează cei de la Barna, este nevoie de mai multe informaţii cu privire la motivele pentru care creștinii cu venituri medii au renunţat în mare parte la evanghelizare, în ultimii ani. Fiindcă aceștia sunt deseori creștinii care au ajuns la o maturitate religioasă care, în mod normal, „ar trebui să includă și un angajament faţă de conversaţiile de transmitere a credinţei”.